Am găsit cu cale să fac cunoscute semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt faţă de mine. (Daniel 4:2)
În mai multe ocazii, unul din fraţii mei m-a invitat să mă alătur lucrării prin literatură. În cele din urmă, mi-am dat seama că aceasta era voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea. Acum s-au împlinit 16 ani de când Domnul a început să mă folosească în lucrarea Sa.
Când aveam nevoie de cărţi noi, trebuia să mergem la Kiev şi uneori trebuia să merg singură, dar întotdeauna am simţit grija şi ajutorul Mântuitorului meu iubitor.
Într-o zi, îi vorbeam unui om despre dragostea lui Dumnezeu şi el m-a ajutat să duc genţile grele pe care le aveam cu mine. Apoi a întrebat: „Spui că Dumnezeu te iubeşte? Atunci de ce te pune să cari aceste lucruri atât de grele?” Apoi s-a oprit şi a răspuns singur la întrebare: „Stai aşa! Cred că totuşi te iubeşte, pentru că eu nu ajut pe nimeni, niciodată. Nu ştiu din ce motiv, dar am hotărât să te ajut pe tine azi.”
În altă ocazie am putut vedea cum Duhul Sfânt a lucrat la inima Natashei. Era evidentă în dreptul ei lupta care se dădea între cele două forţe supranaturale. Natasha fusese crescută de bunicul ei, preot în Biserica Ortodoxă, care păzea cu sfinţenie toate tradiţiile. În casa lor erau multe icoane, inclusiv „apă sfinţită”. După moartea bunicului, Natasha a simţit o mare nelinişte şi ziua, şi noaptea. Nu putea dormi. Le-a cerut preoţilor să ţină o slujbă pentru odihna celui mort. Natasha credea că bunicul ei veghea asupra ei şi că lui nu îi plăcea ce făcea ea. Totodată, avea impresia că icoanele din casă o priveau acuzator.
Când i-am spus că morţii nu ştiu nimic, i-a venit greu să creadă. Avea multe îndoieli. A cumpărat Guidance Through the Bible („Călăuzire în studiul Bibliei”) şi a început să studieze. I-am arătat ce spune Biblia despre problemele care o interesau pe ea şi i-am oferit cărţi care credeam eu că îi erau potrivite. Ea le-a cumpărat, le-a citit şi a acceptat adevărul. Dar, odată cu trecerea timpului, îndoielile ei au revenit, precum şi gândul: E posibil ca tot ce am crezut înainte să fie o minciună?
Svetlana Bsechetnova, Ucraina
