Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi. (Isaia 26:12)
Într-o zi de Sabat, după serviciul divin, a venit la mine o femeie din satul Pomlynov şi mi-a spus că avusese un vis înfricoşător. În visul ei văzuse un bărbat pe nume Michael, care lucra în pădure şi se tăiase grav la picior cu toporul. Şi mai interesant era că femeia o întâlnise pe soacra lui Michael, Mary, în timp ce călătorea cu autobuzul, cu o săptămână înainte de acel vis. Ştia că Mary şi familia ei locuiau în satul Prystan. Pentru că eu locuiam aproape de acel sat, ea m-a rugat să îl vizitez pe Michael şi să aflu dacă totul era în ordine.
În ziua următoare, am plecat să vând cărţi în oraşul meu natal, Volytsa, şi plănuiam să merg după-amiază în Prystan. După ce am vizitat ultima casă pentru acea zi, m-am îndreptat spre staţia de autobuz, dar autobuzul spre Prystan plecase deja.
În dimineaţa următoare, am întâlnit un bărbat care locuia în Prystan. L-am întrebat dacă îi cunoştea pe Michael şi pe Mary şi dacă putea să îmi arate drumul spre casa lor. El a spus că mă va ajuta. Ajunşi în Prystan, ne-am întâlnit cu câţiva vecini de-ai lui care, sfătuiţi de el, au cumpărat câteva cărţi de la mine.
Apoi bărbatul m-a îndrumat spre casa lui Michael. Apropiindu-mă de casă, mi-am dat seama că Dumnezeu mă trimisese acolo. Intrând în curte, am văzut-o mai întâi pe soţia lui Michael, care părea să fie foarte îngrijorată. Apoi l-am văzut pe Michael întins pe un pat, cu un cofraj de ghips. Acum totul îmi era foarte clar. Visul sorei din biserică venise din partea lui Dumnezeu şi El m-a trimis acolo. Michael şi familia lui au fost uimiţi când le-am spus de vis şi cum am ajuns să le vizitez casa.
Ei au cumpărat Tragedia Veacurilor, Viaţa lui Iisus şi alte câteva cărţi. După aceea, m-au invitat să rămân la cină şi ne-am rugat împreună. La plecare, am ştiut cu siguranţă că Dumnezeu îi va conduce.
Această experienţă m-a ajutat să îmi dau seama că Dumnezeu doreşte ca eu să continui să lucrez pentru El în lucrarea de colportaj. Am pace în inimă şi încrederea că Dumnezeu mă conduce în lucrul meu ca evanghelist cu literatură.
Vladimir Gniluk, Ucraina
