Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoşteam şi mai înainte ca sâ fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor. (Ieremia 1:5)
Bertha Lubis şi fiul ei, Johnny, călătoriseră cu autobuzul până în Nordul Sumatranului, în portul Belawan, iar de acolo au luat vaportul până la insula Java, în drumul lor spre Indonezia. Ea îşi urmărea visul – acela de a-i putea purta de grijă fiului ei, ca el să fie cândva lucrător pentru Domnul.
Clima din Bandung era răcoroasă, un loc numai bun unde copiii să poată creşte şi să fie sănătoşi. Lui Johnny îi plăcea tare mult să se joace în curtea din jurul editurii adventiste, unde lucra mama lui văduvă. Nu visa pe atunci că ar putea lucra acolo într-o zi. Adesea, supraveghetorii îl trimiteau înapoi în curte să se joace, pentru că erau îngrijoraţi când copiii se jucau pe lângă maşinile care funcţionau. Nu ştiau ei că acel băieţel urma să fie într-o zi directorul editurii.
Bertha nu se concentra pe nimic altceva în afară de rugăciunile ei constante, dimineaţa, la amiază şi seara, pentru dragul ei fiu şi pentru viitorul lui. Viaţa ei era caracterizată de perseverenţă. Ea încerca să pună deoparte cât de mult putea pentru a-şi putea trimite copilul la şcoală. Era hotărâtă să-l trimită la o facultate.
Nimeni nu-şi poate prezice călătoria în viaţă, dar prin Duhul Sfânt, Dumnezeu a călăuzit-o pe Bertha să aleagă o altă profesie. Ea a simţit chemarea să devină evanghelistă cu literatură. A trecut de la tipărirea de cărţi la distribuirea lor în centrul oraşului Bandung. După o perioadă scurtă de instruire, Bertha şi-a început lucrarea. Vizita birourile, magazinele, blocurile şi casele din Bandung, vânzând oamenilor cărţi care îi ajutau să fie sănătoşi, fericiţi şi împliniţi din punct de vedere spiritual. Ea se ruga cu toţi cei care aveau nevoie de rugăciune. Astfel, Bertha a avut ocazia să se roage mult, invocând puterea lui Dumnezeu ca să o conducă. Încrederea ei a crescut – vânduse multe cărţi şi înălţase multe rugăciuni. Lucra cu credincioşie şi îi întărea pe alţii, iar în acelaşi timp, reuşea să se întreţină financiar. Perseverenţa ei a ajutat-o să obţină acreditarea de evanghelist cu literatură.
H. Tambunan, Indonezia
