Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile… Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. (Matei 28:19,20)
La începutul căsniciei mele, eram interesat de evanghelizarea prin literatură, dar nu aveam o credinţă foarte puternică. Într-o zi, a venit la mine un vecin şi mi-a spus că are o nevoie urgentă de bani pentru a-şi extinde ferma. M-a implorat să îl ajut, promiţând că îmi va înapoia banii în 15 zile. I-am dat banii pe care aveam de gând să îi folosesc pentru a-mi deschide o afacere. Lucrul acesta s-a întâmplat în urmă cu 28 de ani şi încă nu am primit acei bani înapoi. Am fost foarte supărat şi disperat timp de câteva luni. Apoi am hotărât să pun totul în mâna lui Dumnezeu. Ce uşurare!
Într-o noapte, soţia mea a avut un vis în care a auzit un glas puternic – un înger – spunând: „Nu dispera, eu îţi cunosc inima.” Atunci am hotărât să Îi slujesc Domnului ca evanghelist cu literatură. Privind înapoi, pot vedea prezenţa călăuzitoare a lui Dumnezeu şi a îngerilor Lui. Dar un incident a devenit pentru mine o experienţă de neuitat.
Lucram în Nam Won, Chon Buk. Drumurile erau neasfaltate şi într-o stare foarte proastă. Se întâmplau adesea accidente pe acel drum. Eram pe drumul de întoarcere spre casă şi trebuia să aştept 20 de minute în staţia de autobuz. Dintr-odată, m-am simţit vlăguit de parcă mă anesteziase cineva, aşa că am adormit. M-am trezit mai târziu şi mi-am dat seama că autobuzul plecase şi deja sosise următorul. De ce mă luase somnul atât de puternic şi atât de brusc? Pe drum, am zărit autobuzul pe care îl pierdusem – era într-o prăpastie, grav avariat. Mulţi pasageri fuseseră transportaţi deja la spital. Atunci am înţeles că Dumnezeu m-a adormit ca să pierd acel autobuz! El este credincios!
Dumnezeu m-a chemat în lucrarea Sa şi El m-a însoţit întotdeauna. Expresia „oameni care umblă cu îngerii” nu mi se pare ciudată, pentru că eu merg la pas cu îngerii încă de când am devenit evanghelist cu literatură. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a ales pe mine în cele mai întunecate ore ale vieţii mele ca să devin lucrătorul Lui. Dacă nu aş fi pierdut acei bani, poate că m-aş fi făcut negustor, vânzând aur, argint şi ceasuri. Eu mă încred în făgăduinţa Lui că va fi cu noi până la sfârşitul veacului.
Kye Cheol Cho, Coreea de Sud
