Pietre de aducere-aminte

Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. El a zis copiilor lui Israel: „Când vor întreba copiii voştri într-o zi pe părinţii lor: «Ce înseamnă pietrele acestea?» să învăţaţi pe copiii voştri şi să le spuneţi: «Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.»” (Iosua 4:20-22)

Acestea nu erau doar nişte pietre vechi! Fiecare dintre ele avea o semnificaţie specială. Erau pietre de aducere-aminte, pietre de istorie.

Privind la ele, pietrele erau obişnuite, semănau cu alte milioane de pietre de pe dealurile Palestinei. Dar aceste douăsprezece pietre arătau spre ceva. Ele arătau spre conducerea lui Dumnezeu în experienţa poporului Israel.

Biblia este o carte istorică, bazată pe o serie de evenimente care încep cu creaţia şi căderea în păcat şi ajung până la legământul lui Dumnezeu cu Avraam, exodul, robia şi restaurarea poporului Israel, întruparea şi naşterea imaculată a lui Isus, viaţa Sa fără păcat şi moartea Sa pe cruce, învierea şi a doua venire.

Biblia este o carte de aducere-aminte a călăuzirii miraculoase a lui Dumnezeu faţă de poporul Său.

Atunci când bisericile pierd din vedere însemnătatea acestei amintiri, vor avea probleme. Luaţi de curent şi duşi departe de ancoră, ei s-au rătăcit. În concepţia iudeo-creştină, rătăcirea începe cu uitarea trecutului -mai precis, uitarea călăuzirii din trecut a lui Dumnezeu.

Când se întâmplă acest lucru, creştinii îşi pierd simţul identităţii. Şi lipsa identităţii atrage după sine dispariţia misiunii şi a scopului. Dacă nu ştii cine eşti în relaţie cu planul lui Dumnezeu, atunci ce ai să îi spui lumii?

Nu la întâmplare Ellen White, la o vârstă înaintată, îşi avertiza cititorii cu privire la acest subiect. „Trecând în revistă istoria noastră din trecut”, nota ea,„după ce am parcurs pas cu pas, înaintând până la starea noastră din prezent, pot să spun: Slavă lui Dumnezeu! Când văd ce a făcut Domnul, sunt plină de uimire şi încredere în Domnul Hristos, conducătorul nostru. Nu avem nimic a ne teme pentru viitor decât că vom uita calea pe care ne-a condus Domnul şi ceea ce a vrut El să ne înveţe în istoria noastră trecută” {EV, p. 196).

După cum vom vedea în călătoria noastră din acest an prin istoria adventă, biserica noastră are şi ea pietrele ei de aducere-aminte. Putem să le dăm la o parte pe propriul risc

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!