Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci, mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte. (Daniel 12:4)
„La începutul secolului al XlX-lea”, spune istoricul Ernest Sandeen, „America a fost îmbătată de ideea mileniului”. Creştinii de toate culorile credeau că se află la graniţa împărăţiei lui Dumnezeu.
Cutremurul teribil de distructiv de la Lisabona, din 1755, a îndreptat minţile multora spre sfârşitului lumii, dar cel mai important impuls îşi avea rădăcina în evenimentele stârnite de Revoluţia Franceză, din anii 1790. Mişcările sociale, politice şi religioase care aveau loc păstrau vii în mintea oamenilor descrierile biblice cu privire la sfârşitul lumii. Violenţa şi magnitudinea catastrofei franceze au întors ochii celor învăţaţi, aflaţi pe ambele ţărmuri ale Atlanticului, înspre profeţiile biblice din Daniel şi Apocalipsa.
Atunci, mulţi studenţi ai Bibliei s-au arătat tot mai interesaţi de profeţiile legate de timp şi de anul 1798. În luna februarie a aceluiaşi an, generalul Berthier din armata lui Napoleon a intrat în pas de marş în Roma şi l-a detronat pe Papa Pius al Vl-lea. Astfel, anul 1798 este pentru mulţi învăţaţi în ale Bibliei un punct central în corelarea istoriei seculare cu profeţia biblică. Ghidaţi de principiul care spune că, în profeţie, o zi este egală cu un an, aceştia au privit capturarea papei ca fiind „rana de moarte” din Apocalipsa 13:3 şi ca fiind împlinirea profeţiei privitoare la 1 260 de ani/zile din Daniel 7:25 şi Apocalipsa 12:6,14 şi 13:5. Învăţaţii Bibliei, spune Sandeen, credeau că de acum au un „punct fix în cronologia profetică din Daniel şi Apocalipsa. Unii dintre ei chiar erau siguri că pot localiza exact acest punct”.
Atunci mulţi au sugerat că profeţia din Daniel 12:4 îşi vedea împlinirea. Cu 600 de ani înainte de naşterea lui Hristos, profetul scria:„Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci, mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte.” Văzând evenimentele din toată lumea, mulţi au început să fie tot mai convinşi că lumea ajunsese în „timpul sfârşitului”. Ochii studenţilor Bibliei s-au afundat mai mult în profeţiile din Daniel, căutând să înţeleagă mai clar evenimentele ultimelor zile. Sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea au fost martorele publicării unui număr mare de cărţi despre profeţia biblică.
Profeţia biblică se împlinea. Nu doar că oamenii au început să examineze scrierile din cartea Daniel ca niciodată mai înainte, dar s-a observat şi o creştere rapidă a cunoaşterii acestor profeţii. Aceea a fost o vreme de entuziasm profetic.
