Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. (Romani 10:17)
Întoarcerea lui Miller, cauzată de neclarităţile deismului, nu însemna că el era entuziasmat să devină creştin. Dar el a început să frecventeze biserica. Cel puţin, când avea chef.
Următorul punct de cotitură în viaţa lui Miller a fost în mai 1816, când s-a surprins luând numele lui Dumnezeu în deşert”. Dobândise acest obicei în armată, dar acum era convins că era un lucru greşit. Pentru majoritatea oamenilor, acest lucru pare să fie lipsit de importanţă, dar subiectul religiei îi tulburase mintea lui Miller de mult timp. În consecinţă, acest eveniment a dus la o criză în viaţa lui. „În luna mai a anului 1816”, relata el mai târziu, „am ajuns la această convingere şi – vai! – ce groază a pus stăpânire pe sufletul meu! Cerul îmi părea de aramă şi pământul de fier. Am fost în această stare până în octombrie, când Dumnezeu mi-a deschis ochii.”
În septembrie 1816 au avut loc două lucruri care l-au pregătit pe Miller pentru criza din octombrie. Primul eveniment a fost sărbătoarea în onoarea luptei de la Plattsburg. Pregătindu-se pentru momente de „mare extaz”, soldaţii au participat la o slujbă religioasă în seara de dinaintea marii petreceri. Cu toţii au fost puşi pe gânduri. Rugăciunea şi slava adusă lui Dumnezeu au înlocuit râsetele şi dorinţa de dans, amintindu-şi de circumstanţele amarei lor lupte şi a victoriei „uimitoare”.
Cel de-al doilea eveniment a avut loc în duminica următoare. Mama lui Miller aflase că acesta lipsea de la biserică ori de câte ori pastorul era plecat din oraş. În aceste ocazii, unul dintre diaconi citea cu greu o predică.
Miller a făcut greşeala de a se destăinui, spunând că, dacă ar putea citi el, atunci ar fi nelipsit de la biserică. Şi astfel, încă deistul Miller primea invitaţii regulate de a prezenta predica pe care diaconii o alegeau. Predica din 15 septembrie 1816 l-a lăsat fără grai, încât s-a văzut nevoit să se aşeze în mijlocul predicii. Se confrunta cu o criză spirituală.
Câteva săptămâni mai târziu, „Dumnezeu mi-a deschis ochii şi – ah! -sufletul meu, ce Mântuitor am aflat în Isus!” Acea descoperire l-a condus pe tânărul convertit la studierea regulată a Bibliei. La scurt timp după aceea spunea:„Biblia a devenit desfătarea mea şi în Isus am găsit un prieten.”
Dumnezeu este un Dumnezeu al minunilor. El a convertit un sceptic ca Miller prin citirea publică a predicilor. Ce minune! Noi slujim unui Dumnezeu care foloseşte nenumărate căi prin care să îşi îndeplinească voia.
