Să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt. (2 Petru 1:20-21)
Miller avea tovarăşi buni în interpretarea profeţiei. Înţelegerea profetică se împarte în trei direcţii majore de gândire. Preteriştii spun că împlinirea profetică coincide cu timpul scrierii cărţii profetice, de exemplu că Apocalipsa vorbeşte despre evenimentele de la sfârşitul secolului I, d.Hr.
Futurismul, o altă direcţie de interpretare profetică, susţine că majoritatea profeţiilor apocaliptice îşi vor găsi împlinirea înainte de a doua venire.
Cea de-a treia direcţie de gândire, istoricismul, susţine că împlinirea profeţiei începe în timpul profetului, continuă de-a lungul istoriei şi atinge punctul culminant la a doua venire.
Abordarea istorică a profeţiei este cel mai bine ilustrată în Daniel 2, profeţie a cărei împlinire începe în timpul vieţii regelui Nebucadneţar şi a lui Daniel, se întinde pe durata următoarelor trei împărăţii care domină lumea mediteraneeană, parcurge timpul în care Roma a fost divizată şi îşi încheie împlinirea la sfârşitul timpului. Viziunea din Daniel 7:8-9 şi 10-12 reiterează modelul istoric, la fel ca Apocalipsa 12, care parcurge istoria lumii de la naşterea lui Hristos până la sfârşitul timpului, pregătind scena pentru evenimentele de la sfârşitul veacului, descrise în capitolele 13-22.
Miller a fost un istoricist, la fel ca biserica primară şi aproape toţi interpreţii protestanţi până la mijlocul secolului al XlX-lea. Futurismul şi preterismul nu s-au regăsit în studiile apocaliptice până în perioada Reformei lui Martin Luther, când unii interpreţi ai bisericii dominante au încercat să scape de ceea ce ei considerau a fi interpretări istoriciste problematice, bazate pe subiecte precum marele balaur roşu şi curva cea mare a Babilonului. Sfârşitul secolului al XlX-lea şi secolul al XX-lea au fost luate cu asalt de futurism şi preterism, parţial ca răspuns la eşecurile millerismului.
Dar eşecurile adventismului millerit nu au schimbat deloc nici perspectiva istorică a capitolului 2 din Daniel şi nici principiul „o zi egală cu un an”. În Daniel 9 din versiunea Revised Standard, versetul 24, este tradus prin „şaptezeci de săptămâni sau ani”, în ciuda faptului că varianta în ebraică menţionează doar „şaptezeci de săptămâni”. Această adăugire a fost considerată necesară chiar şi de către cei care nu credeau în profeţia predictivă, dacă voiau să înţeleagă clar profeţia care a început odată cu restaurarea Ierusalimului şi s-a încheiat la Mesia.
