La miezul nopţii, s-a auzit o strigare:„lată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” (Matei 25:6)
Pentru Miller şi adepţii săi era numai natural să fie atraşi de predica lui Isus despre venirea Sa, din Matei 24 şi 25. Dar pilda celor zece fecioare, din Matei 25:1-13 le-a atras atenţia în mod special. În acel pasaj au identificat mişcarea lor şi mesajul lor. Pe parcurs, au istoricizat detaliile acestei pilde.
Ei considerau că cele zece fecioare reprezintă omenirea, în general, în starea ei de încercare. Cele cinci fecioare înţelepte credeau în Dumnezeu, iar cele cinci fecioare neînţelepte îi reprezintă pe necredincioşi.
Candelele reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, iar uleiul, credinţa.
Pentru ei, punctul central al acestei pilde îl reprezenta nunta. Acela era momentul în care Hristos, Mirele, urma să apară pe norii cerului. Venirea Mirelui era speranţa care îi motiva să îşi sacrifice toate resursele pentru a sprijini predicarea acestui mesaj.
Pentru milleriţi, starea de adormire a fecioarelor indica apatie şi ignoranţă atât din partea creştinilor, cât şi din partea necredincioşilor.
„Strigătul de la miezul nopţii”, scria Miller,„este străjerul, sau unii dintre cei care, din Cuvântul lui Dumnezeu, află timpul aşa cum le este descoperit şi dau imediat avertizarea: «Iată Mirele, ieşiţi-i în întâmpinare.»” Cu alte cuvinte, strigătul de la miezul nopţii era ultimul sunet de alarmă care să îi trezească pe oameni şi să îi pregătească pentru venirea Mirelui divin.
Dar nu toţi urmau să răspundă. Astfel, în viziunea lui Miller, reacţia la proclamarea strigătului de la miezul nopţii urma să producă o separare a celor înţelepţi de cei neînţelepţi, a celor care acceptă mesajul şi se pregătesc pentru Mirele care vine de cei care continuă să doarmă.
La a doua venire, cei înţelepţi urmau să intre în împărăţie împreună cu Mirele. Dar pentru ceilalţi, „uşa era închisă”. În concepţia lui Miller, închiderea uşii reprezenta închiderea harului pentru oameni.
Astfel, mesajul trebuia dat urgent. Oamenii trebuiau avertizaţi, astfel încât să se poată pregăti pentru evenimentul veacului.
Acel mesaj are aceeaşi importanţă pentru noi astăzi. Da, poate că Miller s-a înşelat cu privire la a doua venire, dar ea este nădejdea care dăinuie peste veacuri. Iar datoria poporului lui Dumnezeu continuă să fie aceeaşi, să îi trezească din somn pe păcătoşi, să îi trezească la realitate. Lumea noastră nu va ţine pentru totdeauna.
