Se aud îngerii!

    Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” (Apocalipsa 14:8)

    Milleriţii credeau că predică prima solie îngerească: „Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-l slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” (Apocalipsa 14:6-7) Pentru ei, „ceasul judecăţii” reprezenta a doua venire, cu referire la curăţarea sanctuarului, din Daniel 8, şi la venirea Mirelui, din Matei 25. Toate cele trei pasaje, credeau ei, le îndreptau privirea spre întoarcerea lui Isus.

    Predicarea acelui mesaj a părut inofensivă, la început. Dar cu cât se apropia mai mult acea dată, cu atât mai multe neînţelegeri apăreau între credincioşii adventişti şi alţii, în bisericile lor. Înainte de 1843, milleriţii se închinau împreună cu membrii neadventişti, în bisericile locale. Dar ei nu puteau păstra liniştea văzând apropierea datei celei de-a doua veniri. Era speranţa din inima lor şi nu puteau să tacă.

    În sine, acesta era un lucru bun. Dar mulţi dintre fraţii lor din biserică auziseră destul despre acest subiect şi, astfel, scena a fost pregătită pentru un conflict chiar în vremea în care milleriţii păşeau în ultimul an al acestui pământ, în concepţia lor. Multe dintre biserici au ajuns la concluzia că auziseră destul din partea adventiştilor. Singura soluţie pe care o mai aveau era să îi excludă pe ei şi pe pastorii adventişti de la amvoanele lor.

    Adventiştii au reacţionat prin predica lui Charles Fitch: „A căzut Babilonul” (Apocalipsa 14:8), „ieşiţi din ea, poporul Meu” (Apocalipsa 18:4). Pentru Fitch şi tovarăşii lui de credinţă, orice membru al bisericii care nu aştepta apropiata venire a lui Isus era în întuneric (adică Babilon).

    A doua solie îngerească le oferea adventiştilor o justificare teologică ca să se despartă de bisericile lor şi să pună bazele propriei biserici. Mai mult decât atât, le oferea independenţa de care aveau atâta nevoie pentru a continua să studieze Biblia, pe măsură ce Dumnezeu îi conducea de la mesajul celei de-a doua solii îngereşti spre mesajul celei de-a treia, în lunile premergătoare dezamăgirii din octombrie 1844. Calea progresivă a adevărului nu e întotdeauna netedă, dar Dumnezeu e la conducere chiar şi atunci când noi nu îl putem vedea din cauza dezordinii lumeşti.

    Jan Kuzma
    Pășește către o viață abundentă, cu un nivel optim al sănătății fizice și spirituale, alături de Jan Kuzma și alții, în cartea „Dacă vrei să trăiești”, apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Ioan – chemarea vieții veșnice

    Se caută asociaţi care să promoveze viaţa cea veşnică. Poţi fi un fericit beneficiar şi agent de publicitate al ei!

    Ioan – râul vieții și pomul vieții

    Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

    Ioan – cortul lui Dumnezeu cu oamenii

    Numai prin mântuire succesul personal este deplin. Cortul lui Dumnezeu mai are încă locuri disponibile. Unul poate fi al tău.

    Ioan – pământ transfigurat

    Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...