Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia…, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi să dau drumul celor apăsaţi. (Luca 4:18)
Millerismul era o mişcare populară printre albii din Nord, în timp ce majoritatea populaţiei de culoare încă locuia în Sud. Şi totuşi, sunt dovezi care atestă faptul că afro-americanii au participat la programele şi întrunirile de tabără adventiste. Pe la mijlocul anului 1843, responsabilitatea de a lucra mai agresiv în mijlocul populaţiei de culoare a devenit tot mai evidentă pentru liderii milleriţi. Drept urmare, Charles Fitch a scris o moţiune de succes, la o întâlnire mare, pentru a „se face o colectă destinată angajării unui lucrător care să meargă printre fraţii de culoare”. În ziua următoare, participanţii au strâns fonduri pentru a-l ajuta pe John W. Lewis, „un prestigios predicator de culoare”, să meargă şi să lucreze cu normă întreagă „în rândul clasei mai neglijate a fraţilor noştri, de care este atât de legat”.
În februarie 1844, Himes raporta că „mulţi dintre oamenii de culoare au primit doctrina”, în Philadelphia. „Unul dintre cei mai eficienţi pastori ai lor a primit doctrina în întregime şi se va devota pe deplin proclamării ei.”
Un alt vorbitor de culoare care predica mesajul despre revenirea lui Isus a fost William E. Foy, care din 18 ianuarie 1842 a început să aibă viziuni. Aceste viziuni l-au condus să creadă în apropiata revenire a lui Isus, chiar dacă, aşa cum spune chiar el, s-a „opus doctrinei apropiatei reveniri a lui Isus” până să primească viziunile. Foy mai afirma şi că „datoria de a spune lucrurile care mi-au fost arătate şi celorlalţi oameni şi de a-i avertiza să se ferească de mânia viitoare apăsa greu asupra minţii mele”.
Foy s-a împotrivit convingerilor sale pentru o vreme, parţial din cauză că mesajul advent era atât „de diferit” de ceea ce aşteptau oamenii şi, în parte, din cauza „prejudecăţii oamenilor împotriva celor de culoare”. Dar fiind plecat în rugăciune şi cu sufletul în chinuri, el a primit un gând clar că Dumnezeu va fi cu el dacă alege să propovăduiască acest mesaj. În consecinţă, el a început să predice despre noua lui credinţă.
Mesajul speranţei advente a găsit întotdeauna inimi primitoare în rândul celor oprimaţi, indiferent de rasă sau cultură. Inima celor care îşi construiesc împărăţia în această lume se opune mai tare acestui mesaj. Să nu uităm că toţi locuitorii pământului sunt robi ai păcatului şi au nevoie să fie eliberaţi de Cel care vine să dea slobozenie robilor. Speranţa adventă este visul libertăţii pentru fiecare persoană.
