Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea. (Apocalipsa 1:7)
„Acest an… este ultimul în care Satan va domni peste pământ. Isus Hristos va veni… împărăţiile acestui pământ vor fi zdrobite în bucăţi… Strigătul de biruinţă se va auzi până în ceruri… Nu mai este timp.” Aşa scria William Miller pe 1 ianuarie 1843, în scrisoarea de Anul Nou adresată tuturor aşteptătorilor celei de-a doua veniri. În sfârşit, ultimul an venise.
Aşa cum e de aşteptat, entuziasmul era mare. Încă nu ştiau exact când, în ce lună va veni sfârşitul. Însuşi Miller a fost destul de rezervat în privinţa stabilirii unei date precise. „În anul 1843”- doar atât puteau spune.
Dar deja în decembrie 1842 discipolii lui îl presau şi îi cereau să fie mai exact. La urma urmei, mai era doar o lună până în anul 1843. Miller a spus că, într-adevăr, poate fi mai exact. Bazându-şi calculele pe sărbătorile iudaice, pe Paşte, el a scris că, după părerea lui, Isus Se va ivi pe norii cerului cândva, între 21 martie 1843 şi 21 martie 1844.
Cei care credeau că descoperiseră formula pentru calcularea exactă a datei au stabilit mai multe date în această perioadă. Chiar Miller prezicea că lumea se va sfârşi cam pe la încheierea acelei perioade, deoarece credinţa lor trebuia să fie încercată.
Şi într-adevăr, credinţa le-a fost încercată. Până în 21 martie 1844, Isus nu Se întorsese a doua oară. Cei care încă nu îşi pierduseră nădejdea sperau ca data stabilită pentru Paşte să fi fost greşită. Poate că era 21 aprilie. Dar şi acea zi a trecut. Grupurile de milleriţi au trecut atunci prin prima lor dezamăgire, i-am putea spune dezamăgirea din primăvară.
Toţi au încercat să evite dezamăgirea, deoarece nu îşi puseseră mari speranţe într-o dată anume. Pe de altă parte, se simţeau descurajaţi. Ei au continuat să studieze Biblia pentru a înţelege unde se aflau pe scara profetică. Apoi, la începutul verii, au descoperit versetul din Habacuc 2:3: „Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” Astfel au ajuns la concluzia că se află în „timpul de zăbovire”. La urma urmei, nu spune clar şi în Matei 25:5 că „Mirele întârzie”?
Credinţa lor avea o tărie de admirat. Da, ei erau dezamăgiţi. Dar în loc să renunţe, ei s-au întors la Biblie pentru a descoperi unde exact se situează pe harta profetică. Cu siguranţă că nu asta îşi doreau ei să facă, dar aceasta era singura opţiune pentru cei care continuau să strige: „Până când, Stăpâne?” (Apocalipsa 6:10).
