Retrospectivă: greşeala lor şi călăuzirea lui Dumnezeu

    Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel. (Luca 24:21)

    Era evident că William Miller şi ceilalţi credincioşi se înşelaseră în anumite aspecte ale interpretării şi înţelegerii Bibliei. Isus nu Se întorsese pe pământ în 22 octombrie 1844 sau în anii 1840.

    Întrebarea arzătoare care aştepta acum răspuns era: „Se poate ca Dumnezeu să fi fost la conducerea acestei mişcări?”

    Cel mai bun răspuns îl găsim în Noul Testament. Acolo îi găsim pe ucenici, care în mod repetat interpretează greşit cuvintele lui Hristos cu privire la viitoarea lui răstignire şi la natura împărăţiei Sale. Abia după ce Isus a înviat au început să înţeleagă ce intenţionase El să îi înveţe. Dar pentru că nu au avut urechi de auzit, ei au trebuit să treacă printr-o dezamăgire zguduitoare, care a zdruncinat chiar temelia încrederii lor în călăuzirea lui Dumnezeu. Acum era nevoie de şi mai mult studiu şi de o creştere în înţelegere înainte de a putea pricepe ce li se întâmplase.

    Problema este că Dumnezeu a ales să lucreze prin oameni în planul de mântuire. Astfel, chiar şi în acele situaţii pământeşti în care Dumnezeu este la cârmă se regăsesc elemente divine, dar şi omeneşti. Noi ştim că natura umană este atinsă de imperfecţiune. Aşa este şi lunga istorie a strădaniei lui Dumnezeu de a lucra în şi prin fiinţe omeneşti de-a lungul istoriei.

    Referitor la millerism, nu putem să nu ne întrebăm: Dacă Miller a crezut că profeţia referitoare la deschiderea cărţii din Daniel şi despre care se vorbeşte şi în Apocalipsa 10 s-ar fi împlinit în acea zi, de ce nu a citit şi restul capitolului. Dacă el a crezut că acea cărticică a fost deschisă şi mesajul ei a fost dulce în gură, de ce nu a observat că ea urma să fie amară în pântece (v. 10) şi că, din cenuşa amărăciunii ei, se va ridica o altă mişcare, una cu un mesaj mondial pentru multe„noroade, neamuri, limbi şi împăraţi” (v. 11). Logica lui Miller l-ar fi condus să vadă că Dumnezeu prevăzuse această dezamăgire amară, aşa cum Isus a prezis acelaşi lucru despre ucenicii Lui.

    Din nou, dacă Miller pretindea că el predica prima solie îngerească şi mulţi dintre urmaşii săi credeau că ei proclamau a doua solie, atunci de ce nu au reuşit să pună accentul cuvenit pe a treia solie? Progresiv, toate trei îl duceau pe cititor către a doua venire.

    Realitatea tristă este că Dumnezeu a ales să folosească oameni supuşi greşelilor în misiunea Sa pe acest pământ. Dar vestea bună este că El continuă să lucreze cu noi în ciuda slăbiciunilor noastre. Putem să Îi aducem laudă pentru acest lucru.

    Retrospectivă: greşeala lor şi călăuzirea lui Dumnezeu - 2017. Realitatea tristă este că Dumnezeu a ales să folosească oameni supuşi greşelilor în misiunea Sa pe acest pământ. Dar vestea bună este că El continuă să lucreze cu noi în ciuda slăbiciunilor noastre. Putem să Îi aducem laudă pentru acest lucru.
    Jan Kuzma
    Pășește către o viață abundentă, cu un nivel optim al sănătății fizice și spirituale, alături de Jan Kuzma și alții, în cartea „Dacă vrei să trăiești”, apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Ioan – chemarea vieții veșnice

    Se caută asociaţi care să promoveze viaţa cea veşnică. Poţi fi un fericit beneficiar şi agent de publicitate al ei!

    Ioan – râul vieții și pomul vieții

    Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

    Ioan – cortul lui Dumnezeu cu oamenii

    Numai prin mântuire succesul personal este deplin. Cortul lui Dumnezeu mai are încă locuri disponibile. Unul poate fi al tău.

    Ioan – pământ transfigurat

    Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...