Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel. (Luca 24:21)
Era evident că William Miller şi ceilalţi credincioşi se înşelaseră în anumite aspecte ale interpretării şi înţelegerii Bibliei. Isus nu Se întorsese pe pământ în 22 octombrie 1844 sau în anii 1840.
Întrebarea arzătoare care aştepta acum răspuns era: „Se poate ca Dumnezeu să fi fost la conducerea acestei mişcări?”
Cel mai bun răspuns îl găsim în Noul Testament. Acolo îi găsim pe ucenici, care în mod repetat interpretează greşit cuvintele lui Hristos cu privire la viitoarea lui răstignire şi la natura împărăţiei Sale. Abia după ce Isus a înviat au început să înţeleagă ce intenţionase El să îi înveţe. Dar pentru că nu au avut urechi de auzit, ei au trebuit să treacă printr-o dezamăgire zguduitoare, care a zdruncinat chiar temelia încrederii lor în călăuzirea lui Dumnezeu. Acum era nevoie de şi mai mult studiu şi de o creştere în înţelegere înainte de a putea pricepe ce li se întâmplase.
Problema este că Dumnezeu a ales să lucreze prin oameni în planul de mântuire. Astfel, chiar şi în acele situaţii pământeşti în care Dumnezeu este la cârmă se regăsesc elemente divine, dar şi omeneşti. Noi ştim că natura umană este atinsă de imperfecţiune. Aşa este şi lunga istorie a strădaniei lui Dumnezeu de a lucra în şi prin fiinţe omeneşti de-a lungul istoriei.
Referitor la millerism, nu putem să nu ne întrebăm: Dacă Miller a crezut că profeţia referitoare la deschiderea cărţii din Daniel şi despre care se vorbeşte şi în Apocalipsa 10 s-ar fi împlinit în acea zi, de ce nu a citit şi restul capitolului. Dacă el a crezut că acea cărticică a fost deschisă şi mesajul ei a fost dulce în gură, de ce nu a observat că ea urma să fie amară în pântece (v. 10) şi că, din cenuşa amărăciunii ei, se va ridica o altă mişcare, una cu un mesaj mondial pentru multe„noroade, neamuri, limbi şi împăraţi” (v. 11). Logica lui Miller l-ar fi condus să vadă că Dumnezeu prevăzuse această dezamăgire amară, aşa cum Isus a prezis acelaşi lucru despre ucenicii Lui.
Din nou, dacă Miller pretindea că el predica prima solie îngerească şi mulţi dintre urmaşii săi credeau că ei proclamau a doua solie, atunci de ce nu au reuşit să pună accentul cuvenit pe a treia solie? Progresiv, toate trei îl duceau pe cititor către a doua venire.
Realitatea tristă este că Dumnezeu a ales să folosească oameni supuşi greşelilor în misiunea Sa pe acest pământ. Dar vestea bună este că El continuă să lucreze cu noi în ciuda slăbiciunilor noastre. Putem să Îi aducem laudă pentru acest lucru.
