Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui. (loan 16:32)
Josiah Litch a folosit cuvinte pline de încărcătură biblică atunci când, la două zile de la dezamăgirea din octombrie, scria: „Este o zi întunecată aici – oile sunt risipite – şi Domnul nu a venit încă.” Dezamăgirile spirituale profunde întotdeauna au avut tendinţa de a aduce deziluzie şi risipirea credincioşilor.
Acesta a fost cazul adventiştilor milleriţi la sfârşitul lui 1844 şi începutul lui 1845. Erau extrem de dezorientaţi, căutând să dea sens experienţei lor recente. Înălţimea speranţei lor i-a dus la adâncimea disperării lor.
Este imposibil să îi descrii cu acurateţe pe milleriţii dezamăgiţi, dar cel mai probabil majoritatea şi-au abandonat credinţa adventă şi fie s-au întors la bisericile lor, fie au alunecat în necredinţa lumească.
Marea întrebare cu care se confruntau cei care nu-şi pierduseră speranţa era: dacă s-a întâmplat ceva cu adevărat în 22 octombrie, la încheierea celor 2 300 de seri şi dimineţi din Daniel 8:14, ce anume s-a întâmplat?
Primul grup format şi pe care îl putem identifica, după marea dezamăgire, au fost cei care au spiritualizat evenimentul. Acest segment al adventismului susţinea că mişcarea a prezis bine atât data, cât şi evenimentul. Hristos venise în 22 octombrie. Dar venirea Lui era o intrare spirituală în inimă, nu o întoarcere vizibilă pe norii cerului.
Prin aceasta, ei au făcut un pas şi mai departe de înţelegerea pe care o avea Miller referitoare la Biblie. Ei au început să îi spiritualizeze însemnătatea, chiar şi în pasajele în care era evident că se vorbea despre evenimente literale. Astfel, ei au deschis uşa spre tot felul de înşelăciuni.
În rândul lor se observa mult fanatism. Unii pretindeau că, fiind în împărăţie, erau în mod automat fără păcat şi dincolo de păcat. Unii din acest grup îşi luau soţi sau soţii„spirituale”, cu rezultate nu tocmai spirituale. Alţii susţineau că, fiind de-acum în al şaptelea mileniu, era o greşeală să lucrezi. Iar alţii, urmând porunca biblică care spunea că membrii împărăţiei trebuie să fie asemenea copilaşilor, au renunţat la linguri şi furculiţe, mâncau cu mâinile goale şi se târau în coate şi genunchi. Să nu mai menţionăm faptul că au fost luaţi cu asalt de un entuziasm carismatic.
De aici putem învăţa o lecţie importantă. Trebuie să fim atenţi şi să citim cu înţelepciune din Cuvântul lui Dumnezeu. Spiritualizarea semnificaţiei simple a Scripturii ne face susceptibili la dezastru spiritual.
