Prin credinţă pricepem. (Evrei 11:3)
Înţelegerea nu vine uşor. În special atunci când ai cea mai mare nevoie de ea, când confuzia noastră zdruncină temelia vieţii noastre.
Este aproape imposibil pentru noi, studiind lucrurile la mai bine de 160 de ani după eveniment, să înţelegem magnitudinea confuziei şi a haosului în rândurile milleriţilor după dezamăgirea din octombrie.
Reacţiile la evenimentele din octombrie 1844 au fost diverse. Segmentul celor care încercau să spiritualizeze totul, susţinând că nu se înşelaseră In privinţa datei şi a evenimentului, pretindeau că Hristos într-adevăr venise în 22 octombrie. Pe de altă parte, adventiştii din Albany spuneau că se înşelaseră în privinţa datei, dar nu şi în privinţa evenimentului care urma să aibă loc la sfârşitul celor 2 300 de seri şi dimineţi. Altfel spus, ei susţineau că profeţia nu s-a împlinit în octombrie, dar curăţarea sanctuarului reprezenta a doua venire, eveniment care urma să aibă loc.
Ambele tabere renunţaseră la un element esenţial. Spiritualiştii interpretau Biblia în mod literal, iar grupul din Albany credea în interpretarea lui Miller cu privire la profeţie. Dar mai era şi o a treia reacţie posibilă referitoare la împlinirea profeţiei despre cele 2300 de seri şi dimineţi în octombrie 1844. Milleriţii nu se înşelaseră asupra datei, ci asupra evenimentului. Cu alte cuvinte, profeţia despre 2300 de seri şi dimineţi se împlinise, dar era evident că a doua venire nu reprezenta curăţarea sanctuarului.
E interesat de observat că, spre deosebire de celelalte două variante, cea de-a treia nu părea să aibă susţinători vizibili. Deşi pe la mijlocul lui 1845, mii de credincioşi se identificau cu ideile, liderii şi publicaţiile adventiştilor spiritualişti şi din Albany, direcţia care susţinea că ceva se întâmplase în 22 octombrie, dar nu a doua venire ca reprezentând curăţarea sanctuarului, nu avea o prezenţă vizibilă.
Cu toate acestea, din cea de-a treia direcţie urmau să apară cele mai multe grupări de adventişti, inclusiv adventiştii de ziua a şaptea. Dar lipseau trei lucruri: (1) formarea unor lideri, (2) evoluţia doctrinelor care să explice experienţa millerită şi să clarifice noţiunile greşite şi (3) punerea la punct a unor publicaţii sau strategii de organizare cu ajutorul cărora să se răspândească aceste învăţături. Restul călătoriei pe care o vom parcurge în acest an se va ocupa de al treilea grup.
Dar până atunci, Îi putem fi recunoscători lui Dumnezeu că ne aşteaptă şi astăzi, în încercarea de a învinge dificultăţile vieţii.
