Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6:34)
Tânărul Bates ar fi fost de acord. Aventurile lui între anii 1807 şi 1809 erau doar o pregustare a dificultăţilor cu care urma să se confrunte.
Ziua de 27 aprilie 1810 a reprezentat un punct de cotitură în viaţa lui. În acea seară, o trupă de recruţi, alcătuită dintr-un ofiţer şi 12 bărbaţi, au intrat în internatul în care era cazat în Liverpool, Anglia, şi l-au luat cu forţa pe el şi pe alţi câţiva americani, sub ameninţarea săbiei, să fie „recruţi” în flota navală a Marii Britanii, în ciuda documentelor care atestau că ei erau cetăţeni ai Statelor Unite.
Poate nouă astăzi nu ne vine să credem această relatare. Dar acelea erau alte vremuri. Marea Britanie era în mijlocul unei lupte pe viaţă şi pe moarte cu Napoleon şi în flota maritimă era nevoie de oameni. Pentru că plata era foarte mică, porţiile de mâncare la fel de mici, condiţiile de trai mizere şi se aplicau şi pedepse corporale, era aproape imposibil să recruteze destui bărbaţi.
Tânărul de doar şaptesprezece ani, Joseph Bates, şi-a petrecut următorii cinci ani (1810-1815) ca „oaspete” al guvernului britanic, iar mai bine de jumătate din această perioadă a slujit ca marinar în Marina Regală, iar cealaltă jumătate, ca prizonier de război. Experienţele sale ne spun cât de puternic era tânărul băiat. Când a izbucnit războiul din 1812, britanicii le-au poruncit celor 200 de americani din detaşamentul lui Bates să lupte alături de ei împotriva francezilor. Doar şase dintre ei, printre care şi Bates, au refuzat. Refuzul lui bazat pe principiile sale l-a costat scump.
Într-o ocazie, într-o bătălie cu flota franceză, toţi americanii, în afară de el, spune Bates, i-au ajutat pe britanici. Din cauza nesupunerii lui, un ofiţer britanic l-a pus pe Bates la podea şi a poruncit ca picioarele să îi fie puse în legători de fier. Bates i-a răspuns că era liber să facă acest lucru, dar el nu va lucra pentru că e un prizonier de război. În acel moment, ofiţerul i-a spus lui Bates că atunci când vor începe lupta, el îl va porunci ca Bates să „fie legat pe puntea principală, ca ţintă pentru francezi”.
Acel spirit de independenţă şi determinare avea să îl caracterizeze pe Joseph Bates pentru tot restul vieţii. Tocmai acea abordare plină de curaj în viaţă l-a transformat într-o persoană puternică, un om care a depus toată energia în crearea unei mişcări din ruinele millerismului.
Seminţia lui să fie tot mai mare! Dumnezeu are nevoie de oameni asemenea lui Joseph Bates în fiecare adunare.
