„Ci i-a apucat pofta în pustie şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. El le-a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei.” Psalmul 106:14-15
După mai mult de 400 de ani de sclavie în Egipt, evreii au trăit în cele din urmă eliberarea adusă de Dumnezeu. El i-a condus şi i-a ocrotit printr-un nor în timpul zilei şi i-a apărat cu un stâlp de foc noaptea. Dumnezeu le-a dat mană – cea mai bună hrană pentru călătoria lor spre Canaan. Şi totuşi, poporul lui Dumnezeu era nemulţumit – dorea carne!
Dumnezeu a răspuns nemulţumirii lor trimiţându-le un stol masiv de prepeliţe. Toată ziua aceea şi toată noaptea şi în ziua următoare, oamenii au ieşit şi au strâns prepeliţe. Nimeni nu avea mai puţin de 120 de baniţe. Autosatisfăcuţi, s-au aşezat să-şi mănânce masa copioasă. Care a fost rezultatul? Mâncarea cu lăcomie a cauzat o „molimă” şi ei au sfârşit prin a-i îngropa pe cei care poftiseră carne (Numeri 11).
Astăzi, Dumnezeu ne-a dat încă o dată tot ce e mai bun pentru călătoria noastră spre Canaanul ceresc, totuşi mulţi poftesc o dietă cu carne, în loc să fie mulţumiţi cu dieta originală a lui Dumnezeu – de fructe, cereale, nuci şi legume.
Vom suferi şi noi de „molimă” ca israeliţii? Cercetători ştiinţifici renumiţi au legat cancerul, bolile de inimă, accidentul vascular cerebral şi diabetul – cele patru „molime” principale ale zilelor noastre – de o hrană bogată în grăsimi şi proteine, asociată cu o dietă bazată pe carne.
„Când Dumnezeu i-a condus pe copiii lui Israel afară din Egipt, scopul Lui era acela de a-i stabili în ţara Canaanului, ca pe un popor curat, fericit şi sănătos.” (Dieta şi hrană, p. 333). El a făcut aceasta, îndepărtând carnea din dieta lor şi dându-le mană. „Dacă ei ar fi fost gata să renunţe la apetit în ascultare de restricţiile Sale, slăbiciunea şi boala ar fi fost necunoscute printre ei. Descendenţii lor ar fi posedat putere fizică şi mintală. Ar fi avut o percepţie clară a adevărului şi datoriei, un discernământ ascuţit şi o judecată sănătoasă. Dar ei n-au vrut să se supună cerinţelor lui Dumnezeu şi n-au reuşit să ajungă standardul pe care El îl aşezase pentru ei şi să primească binecuvântările care ar fi putut fi ale lor. Ei au murmurat împotriva restricţiilor lui Dumnezeu şi au poftit după oalele lor cu carne din Egipt” (Ibid., p. 333).
Îl lauzi pe Dumnezeu penru mana modernă – o dietă fără carne şi fără colesterol? Sau cârteşti pentru oalele cu carne ale Egiptului?
Care ar putea fi consecinţele alegerii tale?
Dane J. Griffin & Kay Kuzma
Acest articol face parte din cartea „Dacă vrei să trăiești” de Jan Kuzma
