„A venit în Nazaret unde fusese crescut; şi după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: ‘Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tâmâduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi’.” Luca 4:16-18
Un parc este un refugiu în spaţiu. Prietenii mei care locuiesc în Manhattan îmi spun cât de preţios este pentru ei Central Park. Ei lucrează şi trăiesc înconjuraţi de clădiri foarte înalte şi de asfalt. Ritmul vieţii de oraş este frenetic, grăbit. Dar când intră în Central Park, totul se schimbă. Copacii oferă umbră. Găsesc iarbă ca să întindă o pătură şi să aibă un picnic. Prietenii mei îmi spun că, în timp ce se plimbă prin parc, se simt la o mie de mile distanţă de stres, de ritmul alert, de tensiune.
Sabatul este un refugiu în timp. Timp de 24 de ore în fiecare săptămână. Dumnezeu ne invită să punem deoparte lupta de a ne câştiga existenţa, de a lua 10 la şcoală, de a menţine casa imaculată. În timpul acestor 24 de ore, El ne invită să punem în practică odihna pe care o avem în Isus. Sabatul este Evanghelia într-o formă practică. Timp de o zi întreagă ne odihnim în meritele Mântuitorului. Închidem afară toate cererile şi aşteptările lumii şi ne bucurăm în făgăduinţele lui Dumnezeu.
Observaţi cum ţinea Isus Sabatul (Luca 4). în timpul serviciului divin din Sabat, Isus a citat din Isaia 61 un pasaj care prevestea venirea lui Mesia în limbajul Anului Jubiliar, timpul când israeliţii dădeau drumul robilor şi îi eliberau pe cei apăsaţi (Levitic 25:10, 40, 54).
Luca continuă apoi cu două episoade de vindecare. Ambele au avut loc în Sabat. Primul s-a întâmplat în Capernaum, în timpul serviciului divin din Sabat, când Isus a vindecat pe un demonizat, eliberându-l de sclavia spirituală faţă de un demon (Luca 4:33-37). Al doilea s-a întâmplat mai târziu, în aceeaşi zi, în casa lui Petru, unde Isus şi ucenicii au intrat să mănânce, după adunare. Acolo, Isus a vindecat-o pe soacra lui Petru, care avea febră mare (versetele 38, 39).
Observaţi felul în care Luca ne spune aceste istorisiri. Mai întâi Isus îşi anunţă misiunea Sa, ca Mesia, citând din Isaia despre eliberarea celor apăsaţi. Apoi, El aduce vindecare spirituală unui om posedat de un demon. După aceea, El dă vindecare fizică unei femei care suferea de febră. Cred că Isus ne spune ceva despre însemnătatea Sabatului, nu-i aşa?
De ce îţi petreci tot timpul între probleme de beton şi asfalt, când Dumnezeu a prevăzut un parc săptămânal, în timp, ca tu să te bucuri de el? De ce să nu urmezi obiceiul lui Isus ?
Lonnie Melashenko
Acest articol face parte din cartea „Dacă vrei să trăiești” de Jan Kuzma
