„Cine iubeşte certarea iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea este prost.” Proverbe 12:1
Un bătrân a remarcat odată: „Când eram mic, cineva mi-a dat un castravete într-o sticlă. Gâtul sticlei era atât de mic, iar castravetele foarte mare. M-am întrebat cum intrase acolo. Mergând prin grădină într-o zi, am ajuns la o sticlă pe care cineva o pusese peste un castravete mic. Atunci am înţeles. Castravetele crescuse după ce a fost pus în sticlă.”
V-aţi uitat vreodată în jur la toţi oamenii buni, puternici, cu bun simţ, pe care îi cunoaşteţi, şi v-aţi întrebat de ce îşi urmează totuşi obiceiurile rele când ştiu cum e bine? Dar dvs. de ce faceţi aşa?
Oamenii cu obiceiuri rele sunt ca şi castravetele din sticlă. Au crescut înăuntru de când erau mici şi acum le este imposibil să iasă. Schimbarea unui obicei rău este muncă. Probabil, cea mai grea muncă din lume!
Mult din comportamentul timpuriu al copiilor este impulsiv. Ei vor o bomboană şi deci o iau. Le e puţin foame, între micul dejun şi prânz, şi, spionând prăjitura de pe masă, iau o bucată şi o mănâncă. Copiii pot fi trişti, pentru că nimeni nu le dă nici o atenţie, aşa că mănâncă multe dulciuri, pentru că îi fac să se simtă bine. Fapte mici la început – mici fapte impulsive. Dar dacă şi data viitoare, când vor ceva, pun mâna şi iau, sau, dacă le este foame, mănâncă între mese sau, dacă se simt trişti, mănâncă bomboane ?
Dacă nimeni nu este pe aproape, ca să îi ajute să găsească o cale mai bună, să facă faţă dorinţelor şi sentimentelor lor, să îi ajute să îşi controleze comportamentul impulsiv, vor repeta probabil comportamentul lor din trecut. Şi, ca şi castravetele crescut într-o sticlă, cu cât repetă mai mult aceste acţiuni, cu atât comportamentul creşte mai puternic şi cu atât mai greu e să ieşi din el.
Evident, cea mai bună cale de a opri un obicei rău este să nu-l începi niciodată, dar, dacă ai dobândit un obicei rău care are deja mărimea unui castravete într-o sticlă, poate că e timpul să începi să-l tai – sau poate că trebuie doar să spargi sticla!
Doamne, ştiu ce ar trebui să fac, dar e aşa de greu. Arată-mi cum să „tai castravetele” sau să „sparg sticla”. Îţi mulţumesc.
Kay Kuzma
Acest articol face parte din cartea „Dacă vrei să trăiești” de Jan Kuzma
