Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi. Iacov 4:8
Ziua era una de vis. Pământul ieşise proaspăt din mâna Creatorului. „Să facem om după chipul Nostru” a spus El (Geneza 1:26). Aplecându-Se, El a format prima fiinţă omenească din ţărâna pământului. Stătea întins acolo. Fragil. Făcut din ţărână. Nu era nici o mişcare sau viaţă.
Dumnezeu S-a aplecat din nou și a suflat în acea formă de praf. Aerul a început să curgă prin nările fiinţei în jos spre plămâni. Aducea viaţă. Ce bucurie a simţit Dumnezeu, în timp ce era martorul primei respiraţii a noii Lui creaturi!
Aerul este suflarea de viaţă. Noi depindem pe deplin de el, ca să primim oxigenul care să opereze uzinele celulelor. Aceste uzine, numite mitocondrii, sunt coloana vertebrală a fiecărei activităţi care are loc în organismul nostru. Ele folosesc oxigenul, ca să ardă hrana ce alimentează celulele.
Există şi o aprovizionare cu aer care aduce putere experienţei noastre creştine. Puterea vine din aerul care nu este poluat de nici un fel de fum. Martin Luther numea acest aer „respiraţia sufletului”, pentru că aşa cum corpurile noastre fizice au nevoie de aer, ca să supravieţuiască, la fel şi partea noastră spirituală are nevoie de puterea acestui aer, ca să continue să crească. Aerul care produce o aşa atmosferă cerească este rugăciunea.
„Rugăciunea este deschiderea inimii în faţa lui Dumnezeu, ca în faţa unui prieten. Nu pentru că este necesar să-L încunoştinţăm pe Dumnezeu de ceea ce suntem, ci ca să putem să-L primim pe El. Rugăciunea nu Îl coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalţă pe noi la El” (Calea către Hristos, p. 84).
Dumnezeu doreşte foarte mult să fie prietenul tău. El vrea să vorbeşti cu El, aşa cum ai conversa cu cel mai bun prieten al tău. Singura cale prin care poţi face aceasta este prin rugăciune. Împărtăşeşte gândurile, problemele, bucuriile şi succesele tale. El ascultă. Biblia sugerează că ar trebui să ne „rugăm neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17). Aceasta înseamnă să ne obişnuim atât de mult cu gândul că Dumnezeu este prietenul nostru, încât să avem o continuă comunicare deschisă cu El. Aceasta se întâmplă când rugăciunea devine la fel de naturală ca şi respiraţia!
Cauţi o viaţă plină de vitalitate, fericire şi bucurie?
Ai nevoie de o gură de aer proaspăt?
Rugăciunea este aerul pe care sufletul tău are nevoie să-l respire.
Diviziunea Nord – Americană, Departamentul pentru lucrări ale bisericii
