Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Stânt, care locuieşte în voi şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Domnul în trupul vostru. 1 Corinteni 6:19.20
Proprietatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor se bazează mai întâi pe creaţiune şi apoi pe răscumpărare. Nu se limitează la posesiunile materiale – noi, fiinţele omeneşti, Îi aparţinem, pentru că „suntem cumpăraţi cu un preţ”. Dumnezeu nu îşi forţează proprietatea – mai degrabă El caută să le facă pe fiinţele omeneşti să I-o recunoască voluntar. O astfel de recunoaştere conduce la relaţia dintre Dumnezeu şi fiinţele omeneşti, numită administrare.
Un administrator controlează bunurile proprietarului, dar control nu înseamnă posedare. Mulţi acţionează ca un adolescent revoltat. Ei sunt confuzi în privinţa scopului lui Dumnezeu de a-i face administratori. În loc să înveţe să folosească viaţa în aşa fel, încât să li se poată încredinţa pentru veşnicie, ei fug de Dumnezeu, spunând: „Viaţa mea este a mea. O voi folosi aşa cum îmi place; mănânc ce vreau şi fac ce vreau.” Necaz, frustrare, şi pierdere veşnică sunt rezultatele sigure.
Să presupunem că cineva v-a dat un pahar de sticlă, frumos ornat. Deşi este foarte fragil, dacă ai grijă de el, va ţine fără limită. Totuşi, dacă te porţi neglijent cu el, sunt şanse să se spargă şi să devină nefolositor.
Pe de altă parte, să presupunem că primeşti un pahar de argint la fel de frumos. Acest vas mai tare poate îndura destul abuz, fără să se spargă. Chiar dacă îl tratezi mai dur, va ţine probabil foarte mult.
Cele două cupe reprezintă două alternative ale moştenirii genetice, privind sănătatea fizică a cuiva. Unii pot avea o constituţie mai fragilă decât alţii, dar toţi vor beneficia de păstrarea atentă a resurselor de sănătate încredinţate lor.
Gândeşte-te la darul sănătăţii, dat de Dumnezeu. El aşteaptă de la noi, ca administratori, să păstrăm acest dar cu fiecare sursă pe care o avem la îndemână. Întotdeauna sănătatea face faţă asalturilor constante din partea factorilor asupra cărora nu avem nici o putere. Dar putem să controlăm cele mai multe influenţe care cauzează boli degenerative şi moarte prematură.
Când oamenii se consideră administratori ai lui Dumnezeu, ei pot să se odihnească în asigurarea că, indiferent de circumstanţe, sunt sub direcţia şi protecţia proprietarului întregii lumi.
Am eu grijă de corpul meu, aşa cum ar face un administrator sau aşa cum ar face un proprietar? Ce aş putea face mai mult, ca să fiu un bun administrator?
Max C. Torkelsen II
