Spre bine?

Pe de altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Romani 8:28

Nimeni dintre noi nu şi-a plănuit viaţa aşa cum este ea. Dar viaţa adevărată nu este niciodată împachetată frumos în cutii cu etichete care să fie descărcate la sfârşitul călătoriei, ca şi conţinutul unei remorci. Al doilea fiu al nostru, Terry, are un scaun cu rotile, pe care îl noi numim „Porsche-ul mov”, şi pe care îl foloseşte ca să poată fi întotdeauna cu noi.

Terry face parte din familia noastră de 25 de ani. Ani de dragoste, speranţă, lacrimi, bucurii, frustrări – ca şi lecţii de răbdare şi dependenţă, care ne-au făcut să încetinim alergarea noastră.

Rugăciunea mea de dimineaţă pentru „putere pentru azi” a devenit aşa de naturală, încât nu-mi pot închipui să încep ziua altfel. Căci a avea în familie o persoană cu incapacitate fizică pe termen lung este o provocare zilnică, nu doar o dată pe lună sau la sfârşitul săptămânii. Şi puterea lui Dumnezeu ne-a susţinut pe toţi, zilnic, săptămânal, lunar, în toţi aceşti 25 de ani.

Cuvintele „bine” şi „spre binele” sunt la distanţă mare unul de altul. Planul original al lui Dumnezeu nu cuprindea familii având fii sau fiice infirmi. Având un astfel de copil, nu este „bine”, dar reacţiile personale la circumstanţe pot lucra „spre bine”, când copiii lui Dumnezeu Îi dau voie să îi modeleze în ciuda circumstanţelor critice. Căci Dumnezeu aşteaptă răbdător, cu braţele întinse spre copiii Lui în suferinţă, dorind să fie mângâietorul, puterea şi îndrumătorul lor.

Pot înţelege mai bine propria mea incapacitate să „îmi fac singură drumul spre cer”, atunci când am grijă de fiul meu, făcând pentru el lucruri pe care nu le poate face singur. Îmi aminteşte că nu pot fi „destul de bun” pentru cer fără jertfa Mântuitorului meu. Acest fapt a transformat tendinţele mele de autosuficienţă în acceptarea recunoscătoare a sacrificiului lui Isus.

Aştept cu nerăbdare timpul când ne vom muta de pe pământ în locuinţele noastre cereşti, când Terry îşi va abandona Porshe-ul lui mov şi vom intra în cer împreună cu ceilalţi creştini etichetaţi „desăvârşiţi în Hristos”. Împreună vom umbla pe străzi de aur. Amintirea Porshe-ului mov va păli, în timp ce împreună cu toţi locuitorii cerului îl vom lăuda pe Dumnezeu pentru moartea lui Hristos pentru noi, care ne-a învrednicit să intrăm în căminele noastre din cer.

Ce aştepţi cu nerăbdare să laşi în urmă când Isus va veni şi te va eticheta „desăvârşit în Hristos”?

Connie W. Nowlan

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!