„Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.” Iov 33:4
S-a întâmplat într-o duminică, când am decis să merg la scufundări cu un aparat special, împreună cu prietenii mei misionari, Matt, Monica şi Julian. Eram sub apă de 30 de minute, la o adâncime de 18 m, explorând peretele care se ridică de pe fundul oceanului şi, în cele din urmă, iese la suprafaţă ca atolul Majuro din Insulele Marshall.
Începând să mă simt ciudat, i-am făcut semn prietenului meu Julian că urma să ies. În timp ce ieşeam la suprafaţă, îmi verificam tot timpul aparatul de măsurare, ca să nu ajung prea repede şi să am probleme de adaptare. Apoi, cam la 9 m, n-am mai putut să-mi văd aparatul de măsurat sau să mă concentrez. Julian şi-a dat seama că aveam probleme şi m-a prins de braţ. La 3 m, respiram foarte repede şi simţeam că nu primesc nici un pic de aer. În cele din urmă, am ajuns la suprafaţă, mi-am scos masca şi am inhalat puternic aerul proaspăt. Mi-am umflat compensatorul şi am început să plutesc.
Privind înjur, am exclamat: „Nu mai văd!” Totul era tulbure. M-am concentrat la ochelarii lui Julian destul de mult, până când am putut, în cele din urmă, să citesc cuvântul „temperat” de pe sticlă. Mă durea capul şi mă simţeam ameţit. Julian m-a dus la ţărm şi am stat acolo până când el s-a dus să-i caute pe ceilalţi prieteni.
Mai târziu, Dl. Lane, directorul, a venit în cameră şi ne-a spus că n-ar trebui să ne mai folosim buteliile cu oxigen, pentru că, din greşeală, două dintre ele au fost umplute cu monoxid de carbon, când s-a stricat compresorul. Omul care umplea buteliile a dat drumul şi celuilalt compresor, ca să le termine de umplut, fără să-şi dea seama că le umplea cu gaz letal. Greşeala a fost descoperită când băiatul care a folosit cealaltă butelie s-a scufundat la 6 m sub apă. Prietenul cu care era l-a scos la suprafaţă, dar a rămas inconştient timp de patru ore, în spital. Atunci mi-am dat seama că eram norocos să fiu în viaţă.
M-am gândit care pot fi consecinţele unei greşeli mici. Compresorul stricat aproape că a ucis doi oameni! Păcatul este la fel: poate că nu este ceva ce ceilalţi pot vedea sau mirosi, dar poate cauza moartea chiar în acelaşi fel. Realitatea este că Satana ucide, iar „suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă”.
Nu aştepta până când păcatul nu te lasă să mai respiri liber din Cuvântul lui Dumnezeu. Este singura protecţie împotriva gazului otrăvitor al lui Satana!
Kevin Kuzma
