„Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi. Fiecare dintre voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” Filipeni 2:3-4
De-a lungul istoriei pământului, gelozia a fost unul dintre mijloacele cele mai eficiente ale răului în producerea necazului. În timpul pribegiei prin pustie a poporului Israel, Maria şi Aaron au devenit geloşi pe fratele lor, Moise, şi Domnul i-a mustrat, lovind-o pe Maria cu lepră, timp de şapte zile (Numeri 12:1-14).
Solomon scria: „Furia este fără milă şi mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei?” (Proverbe 27:4).
Isus a găsit necesar să-i mustre pe ucenicii Lui, pentru că în mod gelos doreau să fie cei mai mari (vezi Marcu 9:33-35).
Apostolul Pavel pune gelozia printre „faptele naturii păcătoase”, în Galateni 5:19-20.
Gelozia afectează emoţiile. Acestea, prin sistemul nervos vegetativ, influenţează funcţiile diferitelor organe ale corpului. În cazul geloziei, intelectul pierde controlul asupra emoţiilor, permiţând astfel bolii să se dezvolte.
Într-unul dintre tratatele clasice de literatură medicală. dr. Edward Weiss vorbeşte despre o tânără femeie care se plângea de dureri de cap persistente. Dr. Weiss a făcut o examinare generală şi a aranjat să i se facă o serie de teste de laborator, dar n-a găsit nici o explicaţie. Între timp, s-au dezvoltat şi alte simptome, incluzând tulburări de tranzit intestinal. În cele din urmă, pacienta a căzut la pat. Descurajată din cauza faptului că nu observa nici o ameliorare, ea a renunţat la serviciile doctorului Weiss şi l-a sunat pe vechiul medic al familiei, care o cunoştea din copilărie. Într-o conversaţie obişnuită, el a descoperit că ea era geloasă pe femeia cu care se căsătorise fratele ei. O dată ce a fost convinsă că schimbările ei emoţionale cauzaseră simptomele, tânăra s-a însănătoşit.
Iată două idei importante, pe care le subliniază Ellen White: mai întâi, „starea minţii afectează sănătatea într-un grad mult mai mare decât îşi dau unii seama” (Divina vindecare, p. 225). Şi, în al doilea rând, „dacă mintea este liberă şi fericită, iar conştiinţa împăcată că ceea ce face este bine şi îi face pe alţii fericiţi, aceasta va crea o bucurie care va reacţiona asupra întregului organism, făcând circulaţia sângelui mai liberă şi ridicând tonusul întregului corp.” (Medical Ministry, p. 105).
Curăţă-ţi gunoiul emoţional – gelozia, invidia, mânia – şi te vei simţi mai bine.
Harold Shryock
