„Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” Evrei 13:5
Autorul nou testamental al epistolei către Evrei, în câteva cuvinte finale de sfat părintesc, citează din Deuteronom 31:6 câteva din ultimele cuvinte de încurajare, pe care Moise le-a dat poporului lui Dumnezeu: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Marele conducător bătrân avea 120 de ani şi era plin de experienţă şi înţelepciune când a spus: Nu vă puneţi încrederea în lucrurile pieritoare.
Spre deosebire de bani, faimă, avere şi alţi înlocuitori. Dumnezeul cerului nu te va părăsi şi nu te va lăsa niciodată.
Totuşi, cei mai mulţi dintre noi petrecem 80% din orele în care suntem treji în domeniul banilor – gândindu-ne la ei, câştigându-i sau cheltuindu-i! Banii au devenit dumnezeul nostru, sau cel puţin unul dintre dumnezeii noştri. Şi cum îţi afectează sănătatea? Subiectul banilor vine prea adesea împachetat în stres, îngrijorare, frustrare, gelozie şi nemulţumire.
Charles Caleb Colton spunea odată: „Bogăţia, până la urmă, este un lucru relativ, din moment ce acela care are puţin şi vrea şi mai puţin, este mai bogat decât acela care are mult şi vrea şi mai mult”. Producătorii de bunuri şi servicii, prin industria reclamei, cheltuiesc mai mult de 40 de miliarde de dolari pe an, lovindu-ne cu mai mult de 300.000 de mesaje de reclamă în fiecare zi pentru a ne face nefericiţi cu ceea ce avem, astfel ca să ne folosim banii sau să împrumutăm pentru a cumpăra produsele lor, care promit o împlinire iluzorie. Este de mirare că banii au devenit dumnezeul nostru şi alergarea după bani pasiunea noastră?
Rezultatul este deseori o datorie crescută. The Wall Street Journal raporta că cuplurile americane medii, de vârstă mijlocie, au doar 2.600 de dolari în bunurile lor financiare. Tradus, aceasta înseamnă că, din cauză că atât de mulţi nu sunt mulţumiţi cu salariile lor, ei împrumută mult din câştigul lor viitor. Rezultatul este lipsa economiilor, mai puţine resurse financiare pentru a fi donate lucrării lui Dumnezeu şi datorii mari.
Prin contrast, filozoful Henry David Thoreau spunea odată: „Ne facem mai bogaţi pe noi înşine, având mai puţine dorinţe.”
Încrederea în Dumnezeul cerului, nu în bani şi în ceea ce pot ei cumpăra este moneda mulţumirii, o cheie spre o vieţuire sănătoasă, împlinită în această lume şi pentru veşnicie în lumea viitoare.
Doamne, ajută-mă să fiu mulţumit cu bogăţia binecuvântărilor Tale şi nu cu banii lumeşti.
Jeffrey K. Wilson
