„Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată… uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire şi nefățarnică.” Iacov 3:17
Biblia vorbeşte despre multe daruri spirituale. Să luăm, de exemplu, pe cele din Romani 12:6-8. Unele sunt mai uşor de observat, cum ar fi darul profeției, al slujirii, al învăţării, al dărniciei, al administraţiei. Chiar acele persoane care au darul încurajării, care ridică oamenii cu optimismul şi bucuria lor, tind să fie observaţi şi apreciaţi. Însă, spre sfârşitul listei, este un dar liniştit şi amabil, pe care puţini îl observă şi îl apreciază, dar pe care eu îl consider cel mai mare dintre toate: darul milei.
„Kari” întruchipa toate însuşirile pe care le implică definiţia milei, din dicţionar: amabilitate excesivă a ceea ce se aşteaptă sau cere să fie dreptate; tratament amabil sau plin de compasiune; îndepărtarea suferinţei.
Alergând de-a lungul unei străzi de lângă Universitatea Andrews, Kari a ajuns în dreptul unui bătrân care, cu capul plecat, se întorcea încet acasă de la cimitirul unde se afla îngropată soţia sa. Kari şi-a încetinit ritmul şi a mers cu el acasă. Bătrânul a fost foarte recunoscător că cineva îi arătase interes. Kari a menţinut legătura cu el. Uneori, se oprea să-i admire grădina sau îi lăsa o mică scrisoare de încurajare.
Pe bunica Lois, a cunoscut-o la o întâlnire de rugăciune. Kari mai era cu două fete. Când s-au împărţit pe perechi, ca să se roage, ea s-a uitat în jur după cineva cu care să se roage şi a văzut-o pe bunicuţă singură. Surprinsă de faptul că tânăra a abordat-o şi că îi arăta interes, ea a început să plângă. Soţul ei murise şi îi era destul de greu. Au devenit prietene. Kari mergea s-o viziteze, iar Lois îi scria vederi. Au devenit o familie. Bunica Lois chiar a călătorit mai mult de 800 km, ca să participe la nunta lui Kari.
Kari este fizioterapist acum, dar comisioanele ei de milă continuă. Un bileţel aici, un minut mai mult de ascultat colo, o floare, un telefon, un zâmbet şi o viaţă de durere şi de lipsă, pe care mulţi par s-o îndure, nu mai pare atât de rea.
Poate că nu aveţi darul milei în mod natural, dar prin harul lui Dumnezeu îl puteţi practica. Tot ceea ce aveţi de făcut este să căutaţi pe cineva care este îndurerat şi să vă abateţi din drumul vostru, ca să le arătaţi cât de mult vă pasă.
Găndeşte-te la cineva căruia i-ai putea dărui puţină bucurie.
De ce să nu îi scrii o scrisoare sau să îi dai un telefon chiar acum?
Kay Kuzma
