„Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.” Psalmi 30:5
O legendă antică povesteşte despre o femeie care a vrut să fie trecută cu barca peste râul Styx, în ţara spiritelor. Barcagiul, Charon, îi oferă o băutură care o va face să uite viaţa pe care o părăseşte. În cele din urmă, ea nu o bea. Ea alege mai degrabă să-şi amintească durerile, necazurile şi eşecurile vieţii decât să uite bucuriile, triumfurile şi dragostea ei.
Descoperim semnificaţia vieţii când ne bucurăm de plăcerile ei şi acceptăm cu bucurie durerea, suferinţa şi dezamăgirile.
Renumitul predicator scoţian George Matheson, căruia îi venea greu să-L laude pe Dumnezeu când lucrurile mergeau rău, a învăţat această lecţie. Când a început să-şi piardă vederea, el s-a luptat cu povara lui până când a putut să se roage: „O, Dumnezeul meu, nu Ţi-am mulţumit niciodată pentru spinii din carnea mea. De mii de ori Ţi-am mulţumit pentru trandafiri, dar nici măcar o dată pentru spini. Aşteptam cu nerăbdare o lume în care să fiu recompensat pentru crucea mea, dar nu m-am gândit niciodată la crucea mea ca la o slavă prezentă. Învaţă-mă valoarea spinilor mei” (Our Daily Bread, 14 aprilie 1990).
Fiecare dintre noi avem spini cu care trebuie să trăim. Ne putem ruga pentru izbăvire şi acceptare, aşa cum a făcut David. În teama şi disperarea lui, David a strigat deseori la Dumnezeu: „Doamne, nu mă pedepsi cu mânia Ta şi nu mă mustra cu urgia Ta. Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele. Sufletul mi-e îngrozit” (Psalmi 6:1-3). Dar el putea să accepte şi spinii şi să cânte: „Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie” (Psalmi 23:4).
Citind Cuvântul lui Dumnezeu, putem fi mângâiaţi de felul în care prezenţa şi cuvintele lui Isus: „Eu sunt învierea şi viaţa” au transformat durerea şi tristeţea Măriei şi Martei (Ioan 11:25). Şi putem spune împreună cu apostolul Pavel: „Harul Meu îţi este de ajuns” (2 Corinteni 12:9).
Când ţi se întâmplă lucruri rele, spune rugăciunea lui George Matheson: „învaţă-mă valoarea spinului meu” şi laudă-L pe Domnul.
Antonio M. Rosario
