„Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 10:31
O dietă simplă, din hrană bogată, este idealul pentru minte, corp şi spirit sănătos. Două exemple: Cândva, în 605 î.Hr., babilonienii l-au capturat pe Daniel şi l-au dus în Babilon, unde trebuia să ia o decizie în privinţa dietei.
Iar în 1635 d. Hr., un fermier englez, Thomas Parr, pe care regele Charles I l-a invitat să locuiască în palatul lui, a trebuit, de asemenea, să ia o decizie în privinţa dietei.
O rudă a monarhului iudeu învins, Daniel, împreună cu alţi captivi evrei au fost plasaţi într-un program de trei ani de pregătire pentru serviciul guvernamental. Ca un privilegiu special, Daniel şi tovarăşii lui au fost desemnaţi să mănânce din hrana de la masa împăratului.
Daniel s-a hotărât totuşi să rămână la practicile lui obişnuite de hrănire. El „s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul” (Daniel 1:8).
Cunoaşteţi istoria. După 10 zile de dietă vegetariană şi apă, Daniel şi tovarăşii lui „erau mai bine la faţă şi mai graşi” (versetul 15) decât oricare dintre tinerii care mâncau din hrana regelui.
Conform relatării Scripturii, Daniel a devenit prim-ministru al Imperiului babilonian, un exemplu uriaş de ce ar putea deveni un om hotărât să rămână integru.
Fermierul Thomas Parr avea deja 152 de ani când a venit în atenţia regelui Charles. Înregistrări legale şi ale bisericii par să confirme că era destul de bătrân.
Pentru că Parr era o persoană atât de simpatică, un tip atât de amuzant, cu o grămadă de poveşti de spus, regele Charles l-a rugat să se mute la palatul regal, în septembrie 1635. Ca membru al casei regale, Thomas Parr şi-a abandonat stilul simplu de viaţă, care îl susţinuse atât de mulţi ani, şi a început să savureze hrana bogată şi vinul servit în timpul banchetelor de patru ore ale regelui.
În noiembrie 1635, în timpul unuia dintre banchete, Parr a căzut de pe scaun şi a murit. O autopsie făcută de chirurgul regal, William Harvey, a arătat că „o indigestie acută, determinată de complacerea în lux cu care nu era obişnuit”, fusese cauza morţii. Regele Charles a ordonat ca Parr să fie îngropat la Westminster Abbey, unde se află până astăzi, ca o curiozitate de autoindulgenţă printre regii şi reginele Angliei.
Doi oameni. Două alegeri. Două rezultate.
Când te afli în faţa unei alegeri între ceea ce are gust bun şi ceea ce îţi face bine, ce alegi?
C. A. „Bill” Oliphant
