„Simone, fiul lui lona, Mă iubeşti?’… El i-a răspuns: ‘Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile Mele”, Ioan 21:16-17
Petru este modelul meu – tipul sparge şi arde! În primele zile ale fiecărei biserici, conducătorii au o pasiune arzătoare, esenţială pentru succesul noii grupe de credincioşi. În lucrarea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, rădăcinile familiei mele sunt în America de Sud. Cunoscând oamenii şi auzind istorisirile lor de curaj şi vitejie, mi se punea un nod în gât. Aceşti bărbaţi şi femei erau nişte Petru moderni – nimic nu era prea mult pentru ei.
La câţiva ani după ce biserica a fost bine întemeiată, au rămas mai puţine locuri pentru cei ca Petru. Acum, predominau cei ca Matei, Iacov şi alte tipuri de personalităţi. De fapt, biserica a făcut cunoscut că, dacă voiai să ai succes, trebuia să dovedeşti calităţile echilibrului, ordinii şi poziţiei. Da, era loc şi pentru Ioan cel plin de grijă, dar singurul loc unde cei asemenea lui Pavel erau bine veniţi era la un seminar!
Hipocrate, medicul grec din Antichitate, a observat diferenţa dintre personalităţile oamenilor. Pe unii i-a numit flegmatici, oameni cărora le păsa şi care puteau să-l aleagă de model pe loan cel preaiubit. Pe unii, grecii antici îi vedeau ca fiind melancolici, oameni care aveau nevoie de dreptate şi poziţie; oameni care, ca Matei şi fariseii, făceau ordinea socială, dar care puteau fi maleabili sau încăpăţânaţi, în funcţie de umblarea lor cu Maestrul. Hipocrate i-a identificat apoi pe colerici, cum era Pavel, care totdeauna, chiar din copilărie, întreabau de ce şi cum puteau organiza totul în jurul lor, ca să termine treaba. Şi, în cele din urmă, el i-a identificat pe sangvinici, care, ca şi Petru, făceau cu pasiune tot ce trebuia făcut.
Multe personalităţi diferite. Multe talente diferite. Ce a făcut biserica cu ele? Îi forţăm noi pe oameni să se potrivească într-o singură formă? Îi clasificăm pe unii ca fiind buni şi pe alţii ca fiind răi?
Isus a dat valoare tuturor persoanelor diferite, care făceau parte dintre ucenicii Lui. El a ajuns să-i cunoască pentru a-i sluji. Prin har, El le-a dat ceea ce aveau nevoie, nu ceea ce ar fi meritat. Mântuitorul nostru i-a pus la lucru în slujire, în felul în care talentele lor se potriveau cel mai bine. Dacă şi noi am putea învăţa să facem acelaşi lucru!
Eşti ca Ioan, Matei, Pavel sau Petru?
Cât de mult îi accepţi pe cei cu caracteristici diferite de personalitate?
George M. Lessard
