Adam a cunoscut pe soţia sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Geneza 4:1
În timp ce alte traduceri ale Bibliei pot fi mai precise din punct de vedere tehnic, versiunea King James (KJV) descrie istoria unirii maritale a Evei şi a lui Adam, mult mai sensibil şi mai poetic. Ia unirea sexuală de pe tărâmul pur fizic şi îi dă o dimensiune de întregire.
Când spunem că „cunoaştem” pe cineva, aşa cum folosim termenul în vorbirea curentă, vrem să spunem că acea persoană este mai mult decât o simplă cunoştinţă. Simţim că avem o relaţie care include respect, înţelegere, sentimente pozitive, o părere bună despre el (ea) şi un interes în activităţile şi modul lui (ei) de gândire. Pentru a cunoaşte bine pe cineva e nevoie de timp, interes şi motivaţie.
Când traducătorii versiunii King James au folosit cuvântul „a cunoaşte”, ca să se refere la experienţa sexuală a primei perechi, ei spuneau ceva extrem de profund. Pentru ca intimitatea să fie legătura plăcută, pe care Dumnezeu a intenţionat-o, partenerii de căsătorie trebuie să se „cunoască” unul pe altul într-un sens mult mai deplin decât cel fizic. Ei trebuie să încerce să înţeleagă nevoile emoţionale ale celuilalt şi să se străduiască să le împlinească. Fiecare va fi interesat în valorile, scopurile şi ideile celuilalt şi va împărtăşi pătrunderi interioare spirituale. Doar atunci se pot „cunoaşte” suficient, ca să-şi unească trupurile într-o cunoaştere completă. Şi din moment ce anii vor schimba sentimentele, ideile şi poate chiar interesele lor, o astfel de cunoaştere trebuie să fie un proces continuu de comunicare şi împărtăşire.
Capacitatea de a participa la acest fel de deschidere poate duce la un simţ mai ridicat de intimitate. Un cuplu care are doar o apropiere fizică a trupurilor, fără celelalte componente ale unirii, nu poate fi considerat cu adevărat intim. Intimitatea implică o apropiere a întregii fiinţe.
Acest tip de experienţă reflectă înţelesul cuvântului „în”. Când îndrăgostiţii căsătoriţi sunt „în” graniţele vieţii celuilalt, ci împărtăşesc un nivel unic al relaţiei de căsătorie, un spaţiu care nu este deschis altora.
Partea cea mai frumoasă este că atunci când Dumnezeu este în centrul vieţilor noastre. El poate revitaliza căsătorii care se clatină sau chiar căsătorii în pericol. Prin dragostea permanentă a lui Dumnezeu, putem primi puterea de a ne iubi unul pe altul, aşa cum ne-a iubit El.
Tată iubit, ştim că nu putem să fabricăm dragoste prin noi înşine. Dar Te lăudăm pentru făgăduinţa că Tu poţi iubi prin noi. Amin!
Alberta Mazat
