Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine. Apocalipsa 3:20
Oare ce fac eu aici? M-am gândit în sinea mea în timp ce mă pregăteam să-mi petrec vacanţa de vară. de opt săptămâni, la Institutul Uchee Pines. Viaţa mea ieşise de pe făgaşul normal – stresată la maximum de lucrul la două servicii, mâncând în fugă (calorii goale, desigur), mâncând între mese. din impuls, muncind scara târziu şi neluându-mi timp pentru Domnul. Glicemia, trigliceridele şi colesterolul le aveam crescute, şi, pe deasupra, mai eram şi anemică! „Ştiu, Doamne, că Tu m-ai condus aici, pentru că ai ceva pregătit pentru viaţa mea. Dar ce?”
Ceea ce era pregătit pentru mine pentru acele opt săptămâni a fost orice, dar numai o vacanţă nu! M-am trezit într-un program – un program echilibrat. Mă sculam la 6 dimineaţa pentru studiul personal. Apoi, după un mic dejun sănătos lucram la fermă, transpirând în soarele dogorâtor al verii, plivind, culegând, săpând şi vânzând produse până la ora 1, când mergeam să mănânc.
După amiaza, studiam şi ascultam casete despre stres şi ce trebuia să fac ca să am un stil de viaţă mai sănătos. Seara citeam Biblia. Tot Sabatul şi în câteva seri, institutul ţinea întâlniri care permiteau pacienţilor să împărtăşească ceva despre ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei. Aceste mărturisiri însemnau foarte mult pentru mine!
Şi prin ele, ceva a început să se întâmple. După şapte săptămâni, analizele luate a doua oară au arătat că totul era în limite normale. Pe lângă aceasta, am slăbit 7 kg, mâncând tot ce vroiam din hrana bogată în fibre şi fără grăsimi, şi mă simţeam bine.
Aflasem că eram dependentă de muncă, iar răspunsul era să-mi programez echilibrat timpul: timp pentru Dumnezeu, pentru muncă şi pentru învăţat. Timp pentru părtăşie cu alţii şi pentru dormit. Plus două „vacanţe” regulate pe zi, ca să mănânc.
Mai mult decât orice, am redescoperit pe Tatăl meu ceresc şi am aflat că El a bătut la uşa mea în tot acest timp, dar eu eram prea ocupată ca să-I deschid! Acum uşa mea este deschisă şi e atât de bine să stai jos şi să te bucuri de prezenţa Lui.
Tatăl tău ceresc bate la uşa ta. Nu e timpul să-L laşi să intre?
Roxy St. Clair
