Iacov a răspuns: ‘Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.’ Geneza 32:26
Acest text mi-a străfulgerat prin minte într-o noapte lungă şi plină de durere, care a urmat unui stupid accident de tractor. O perioadă lungă de recuperare îmi stătea în faţă, din cauza multiplelor fracturi pe care le aveam, inclusiv o fractură de şold, care fusese grefată şi prinsă cu proteză de metal şi şurub. Nopţile erau cele mai greu de trecut şi îmi ofereau o mulţime de timp pentru reflexie, întrebare şi rugăciune. Viaţa îmi fusese în mod miraculos cruţată, dar acum? Oscilam între speranţă şi descurajare.
În timp ce istoria luptei de o noapte întreagă a lui Iacov împotriva unui duşman necunoscut şi nevăzut s-a deschis în faţa gândurilor mele, m-am identificat cu zădărnicia luptei sale. Aprinzând veioza, am deschis la Geneza 32 şi am citit din nou cum Iacov şi-a trimis toată casa înainte peste pârâu şi a rămas în urmă să se roage, temându-se de ce se va întâmpla când îl va întâlni pe fratele său, Esau, căruia îi greşise cu atât de mult timp în urmă.
La miezul nopţii, Domnul a venit la el, dar Iacov a crezut că cineva căuta să-l rănească, aşa că a început să se lupte. „Văzând că nu-l poate birui, omul acesta [Domnul] l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el” (versetul 25). În acest moment, Iacov şi-a dat seama că se luptase cu Domnul şi a replicat: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (versetul 26). În ciuda durerii şi descurajării, Iacov s-a agăţat de Domnul! Puteam şi eu să fac acelaşi lucru?
Tânjeam cu disperare după ceva tangibil, un punct de sprijin pentru această criză din viaţa mea. Istoria lui Iacov m-a atras, amintindu-mi că lupta lui n-a fost lăsată nerăsplătită. „Şi l-a binecuvântat acolo” (versetul 29).
O binecuvântare! Da, aceasta era dorinţa mea: din durere şi nopţi lungi. Ce putea fi mai important decât o binecuvântare din partea lui Dumnezeu? Ca şi cum o lumină a strălucit prin mintea mea tulburată, am experimentat binecuvântarea lui Dumnezeu în timp ce pacea şi acceptarea mi-au învăluit sufletul!
O, Dumnezeul lui Iacov, nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta şi pe mine! Deşi nopţile sunt lungi şi lupta este acerbă, în slăbiciunea mea mă voi agăţa de tine, aşteptând cu nerăbdare marea Ta binecuvântare. Amin!
Roger D. Woodruff
