Măsurând viața prin donație, nu prin durată

De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vâ veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?…Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Matei 6:25-27

Telefonul suna fără încetare. Am alergat în cameră şi am răspuns. Era prietena mea hipocondră, Tina. Părea distantă şi tulburată. Salutul meu – „Ce mai faci?” a dat drumul la o mulţime de vaiete.

– O, groaznic! a răspuns ea slab. Cred că zilele îmi sunt numărate. Nu am poftă de mâncare de săptămâni. Stomacul meu pare balonat şi regurgitez frecvent. Am şi slăbit. Sunt aproape sigură că am cancer la stomac.

– Nu te îngrijora, Tina. Cred că nu ai nimic.

– Ba da, am, a insistat ea. Am greţuri uneori şi sunt sigură că am cancer la stomac. De fapt, am programat pentru luni o consultaţie la un specialist, o gastroscopie, şi mi-e groază că rezultatele vor confirma teama mea.

De același autor

Tina a mers la doctor, dar, aşa cum mă aşteptam, testele n-au găsit nimic în neregulă cu stomacul ei. Cu această nouă asigurare că era sănătoasă, ea şi-a recăpătat pofta de mâncare şi greutatea.

Apoi, câteva luni mai târziu. Tina avea aceleaşi simptome – efecte ale anxietăţii ei din cauza suspiciunii că avea o altă formă de cancer. Aşa a mers catalogul de suspiciuni de când îmi amintesc; cancer de plămâni, de sân, la creier, etc. Fiecare avea nevoie de o radiografie care să dovedească faptul că nu avea nimic.

Cât de bine ne ştie Dumnezeu problemele, când ne avertizează să nu ne îngrijorăm de viaţa noastră, căci, în mod ironic, îngrijorarea va tăia durata vieţii noastre, în loc să o lungească.

Când suntem ispitiţi să ne îngrijorăm pentru vieţile noastre, ne va face bine să adoptăm atitudinea renumitului pastor Peter Marshall, care spunea: „Când îmi va veni ceasul, mă voi duce, nu un minut mai devreme, nici un minut mai târziu. Până atunci, nu trebuie să mă tem de nimic. Ştiu că făgăduinţele lui Dumnezeu sunt adevărate… Măsura unei vieţi nu se află în durata ei, ci în donaţia ei” (The Best of Peter Marshall, p. xiii).

Cum îţi măsori viaţa? Prin durată sau prin donaţie? Încearcă să dai mai mult nevoilor altora şi să te îngrijorezi un pic mai puţin de ale tale şi vezi cum îţi va afecta sănătatea.

Mary Wong

Comentariile sunt închise

Măsurând viața prin donație, nu prin durată 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.
v