Isus i-a zis: ‘Eu sunt calea, adevărul şi viata. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.’ Ioan 14:6
Este greu să ne imaginăm existenţa, fără să punem nici un strop de hrană în gură sau fără nici o respiraţie a plămânilor. Totuşi, un bebeluş sănătos, în dezvoltare, poate creşte foarte bine în casa lui, umplută cu apă din uter, fără să mănânce sau să respire vreodată. Dumnezeu a pregătit o cale foarte specială, pentru ca nutrienţii şi oxigenul să intre în corpul bebeluşului şi pentru eliminarea toxinelor. El a desemnat un organ unic şi complicat, numit placentă, care este ataşat de bebeluş prin cordonul ombilical.
Placenta preia multe funcţii ale organismului bebeluşului, permiţând organelor lui să crească şi să se maturizeze atâta timp cât se află în uter. Ea joacă rolul plămânilor bebeluşului, aprovizionând cu oxigen întregul organism şi serveşte ca stomac şi intestine ale bebeluşului, aducând vitamine şi nutrienţi care să-l păstreze sănătos. De asemenea, ea se comportă ca şi rinichii bebeluşului, îndepărtând toxinele din sângele său. Imediat după naştere, cordonul ombilical este tăiat fără durere. Din moment ce nici mama nu mai are nevoie de placentă, aceasta părăseşte corpul mamei.
Imaginaţi-vă un singur organ făcând toate aceste lucruri pentru bebeluş, când el nu le poate face singur!
Aceasta îmi aminteşte de cât de dependenţi suntem de Dumnezeu. El ne-a dat placenta care să ne susţină viaţa în uter şi apoi, după ce ne-am născut, fiecare respiraţie şi bătaie a inimii este un dar al vieţii din partea Lui pentru noi. Dar pe lângă aceasta. Dumnezeu a desemnat o cale pentru noi, de a scăpa din păcat şi de a avea viaţă veşnică. Calea lui spre viaţă, „placenta” Lui pentru starea în care ne aflăm, este Hristos.
„Este imposibil ca prin noi înşine să scăpăm din groapa păcatului în care suntem cufundaţi… Educaţia, cultura, exercitarea voinţei, efortul omenesc, toate îşi au sfera lor de acţiune, dar aici ele sunt fără valoare… Trebuie să existe o putere care să lucreze dinăuntru… Acea putere este Hristos. Doar harul Lui poate trezi facultăţile fără viaţă ale sufletului şi să le atragă spre Dumnezeu, spre sfinţire” (Calea către Hristos, p. 14). Într-adevăr, Dumnezeu este Cel care ne dă viaţă!
Încerci să fii bun prin tine însuţi? Hristos are o cale mai bună. Depinde de El, căci puterea şi harul Lui sunt singura cale pentru obţinerea vieţii veşnice!
Elmar P. Sakala
