Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer! Matei 7:11
Tatăl meu mi-a dat trei daruri care m-au pregătit pentru o viaţă fericită şi împlinită. Nu l-au costat nici un ban, dar astăzi ele sunt nişte comori nepreţuite. Primul: tata mi-a dat sentimentul că sunt deosebită. Al doilea: a iubit-o mult pe mama. Şi al treilea: mi-a dat darul optimismului!
Trei daruri simple, dar ele m-au făcut ceea ce sunt!
Tata întotdeauna a crezut că sunt deosebită. Puteam să ghicesc din felul în care îmi făcea cu ochiul din celălalt colţ al camerei sau din felul în care mă lua de după umeri la adunare. Când eram adolescentă, lucram în uzina lui manufacturieră, după orele de şcoală. Îi plăcea foarte mult să le spună oamenilor de afaceri care-l vizitau: „V-o prezint pe fiica mea.”
Şi în cele câteva zile înainte de a muri, a citit prima mea carte Understanding Children (Înţelegându-i pe copii), nu pentru că era interesat de subiect, ci pentru că era interesat de mine!
Al doilea dar pe care mi l-a dat tata a fost acela că a iubit-o pe mama cu adevărat. Când închid ochii şi mă gândesc la mama şi la tata, o văd pe mama stând la chiuvetă, în bucătărie şi pe tata venind prin spatele ei şi îmbrăţişând-o. Îmi place mult această imagine.
Şi în ceea ce priveşte optimismul – poate acesta a fost cel mai mare dintre toate darurile. Nu mi-l amintesc pe tata să fi fost vreodată descurajat, deşi s-a luptat 10 ani să păstreze afacerea manufacturieră vie şi, în cele din urmă, fără nici un ban, a trebuit să renunţe. A pierdut firma, dar nu şi speranţa şi a continuat să urce noi munţi. Nu după prea mult timp, afacerea reală a tatălui meu a devenit atât de plină de succes, încât a început să fie cunoscut ca „Humpal – Omul Munte”.
Tata era un visător. El avea întotdeauna un milion de proiecte depozitate în minte. „Ei, într-o zi o să…”, începea el, şi ne spunea o bucăţică din visul lui. Bineînţeles, nu după mult timp, lucrurile începeau să prindă formă.
Da, tata mi-a dat trei daruri minunate, care au fost temelia unei vieţi bune, dar nici unul dintre ele nu se poate compara cu darul pe care mi l-a dat Tatăl meu ceresc: viaţa veşnică!
Tatăl tău pământesc ți-a dat darul vieţii, dar ce altceva ţi-a dat? De ce să nu-i mulţumeşti? Şi în timp ce o faci, mulţumeşte-I şi Tatălui tău ceresc pentru Isus, cel mai bun dar dintre toate, căci fără Isus n-ar fi existat viaţa veşnică!
Kay Kuzma
