Ci voi veţi primi o putere când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată ludeea, în Samaria şi până la marginile pâmântului. Fapte 1:8
Hristos a promis darul Duhului Slant bisericii Sale, iar făgăduinţa Lui ne aparţine, în aceeaşi măsură ca şi ucenicilor Lui” (Ellen G. White, Review and Herald, 19 nov. 1908).
Mărturisirea printr-o vieţuire sănătoasă implică o provocare specială. Dacă ne lăudăm cu realizările noastre, putem să-i îndepărtăm pe oameni. În loc să dorească să ne depăşească, ei vor prefera să ne vadă că tăcem.
Pe de altă parte, dacă nu reuşim să practicăm ceea ce predicăm, sau să trăim conform informaţiilor pe care le avem despre o vieţuire sănătoasă, suntem nişte martori nepotriviţi pentru puterea Evangheliei de a transforma vieţile noastre zilnice.
Nu trebuie să fim alergători de maraton, ciclişti de performanţă sau schiori, ca să mărturisim despre efectul puternic al unei vieţuiri sănătoase. Vecinii noştri vor observa plimbările regulate pe care le facem. Prietenii vor observa hrana săracă în grăsimi pe care o alegem cu regularitate. Iar membrii familiei vor şti când dormim suficient. Dar cum va face aceasta o diferenţă în vieţile celorlalte persoane.
Jean a organizat un grup care îşi propunea să meargă pe jos, numit „Plimbăreţii fericiţi”. În fiecare dimineaţă, îi invita pe vecini să li se alăture. „Vorbim despre de toate”, spune ea.
Când au început să meargă pe jos. Lucille cu greu putea să facă faţă conversaţiei. din cauză că avea respiraţia atât de îngreunată de efort. Treptat, condiţia ei fizică s-a îmbunătăţit, astfel că putea merge şi vorbi în acelaşi timp. A început să pună întrebări cum ar fi: De ce a permis Dumnezeu ca ea să aibă emfizem? Unde era Dumnezeu când fiica ei a murit într-un accident? Câţiva membri ai grupului au oferii răspunsuri pe care le găsiseră în timp ce studiau Scripturile. Nu aveau prezentări cizelate, nici măcar Biblii, dar paşii spirituali ai lui Lucille au început să-i ajungă din urmă fie cei fizici.
„Nu prin elocvenţă sau logică sunt atinse inimile oamenilor, ci de influenţa dulce a Duhului Sfânt, care acţionează liniştit, şi totuşi sigur, în transformarea şi dezvoltarea caracterului. Doar vocea în surdină a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu este cea care are putere să schimbe inima.” (Profeţi şi regi, p. 196).
Nu noi ne folosim de Duhul Sfânt, noi îi dăm voie să Se folosească de noi.
Doamne, îţi dedic modul meu de viaţă sănătos, zilnic, ca Duhul Sfânt să-l folosească drept martor pentru alţii.
Joyce W. Hopp
