Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: ’Ce este omul ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului ca să-l bagi în seamă?’ Psalmul 8:3-4
Ralph Waldo Emerson a spus odată: „Cerul este pâinea zilnică a ochilor.” Aşa cum pâinea ne hrăneşte trupul şi ne dă sănătate şi putere, la fel este şi cu lucrurile pe care le vedem – acestea ne hrănesc sufletul. Şi aici putem alege. Putem fi anemici şi stresaţi de beţia cu calorii goale a hranei vizuale, de proastă calitate: străzi aglomerate, oraşe de beton şi poluare; casa dezordonată, biroul plin de hârtii şi rufele murdare; sau televiziunea şi video-ul, produse pentru a ne stimula pasiunile şi pentru a ne întemniţa creativitatea. Sau putem să privim în sus şi să ne hrănim cu ceva ce e dincolo de omenesc, care poate micşora stresul şi înălţa spiritualitatea, ceva ce a fost întotdeauna acolo şi va rămâne întotdeauna: cerul.
Cerul este „dieta originală a lui Dumnezeu” pentru sufletul omenesc, care ne îndepărtează de gândurile noastre minuscule, lumeşti şi ne îndreaptă spre cele care se centrează pe Dumnezeu. Fiinţele omeneşti au profanat pământul în multe locuri, dar cerul aparţine lui Dumnezeu. A fost primul lucru pe care l-a creat. „La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Şi de-a lungul secolelor, cerul a fost o legătură majoră între creaturile lui Dumnezeu şi Creator. Când ne îndoim, când suntem ispitiţi să ne pierdem credinţa şi să ne împiedicăm în descurajare, tot ce trebuie să facem este să privim în sus.
A privi cerul poate fi şi un exerciţiu bun pentru suflet. „Oriunde aş fi”, spune poetul David Accord, „noaptea este plină de stele cunoscute și în fiecare zi – dacă ploaia, ninsoarea sau boala, nu au intervenit – îmi iau cel puţin câteva momente pentru o nouă aventură pe munţii acoperiţi de nori, prin defilee întunecate sau sub cerul torid al Saharei.”
Opreşte-te acum şi ascultă cuvintele muzicii cerului: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit” (Psalmul 19:1-3).
Pentru sănătatea sufletului, priveşte în sus.
Când eşti descurajat şi sufletul îţi e flămând, ospătează-te plivind cerul. Este întotdeauna acolo. Imensitatea lui poate schimba greutatea şi ura în speranţă; frumuseţea lui debordantă poate schimba descurajarea în desfătare; ceaţa lui albastră poate linişti şi calma spiritul tău bântuit de furtună.
Kay Kuzma
