„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.” 1 Ioan 1:9
Căldura verii se intensifica deja în timp ce stăteam și îmi întindeam mușchii dureroși. Chiar la ora 9 dimineața, soarele de iulie era puternic, învățasem că munca, ce nu se termină niciodată, de a menține o curte îngrijită, era cel mai bine făcută dimineața devreme. Ștergându-mi sudoarea de pe față, am zâmbit văzând rezultatele muncii din acea dimineață. Straturile de flori erau din nou eliberate acum de acei spini dăunători și țepoși. Arătau destul de bine, deși nu-mi puteam asuma nici un merit pentru curcubeul de flori perene, care ne lumina peisajul. Proprietarul anterior arătase un real talent în a aranja și plantă straturi de flori care ar complimenta un teren cu denivelări. Treaba mea era de a încerca să îndepărtez buruienile.
Punând înapoi, în garaj, uneltele de grădinărit, m-am îndreptat cu recunoștință către duș. Praful și pământul, amestecate cu sudoare, pot fi un semn al muncii cinstite, dar nu erau deloc ceva ce putea fi păstrat mai mult decât necesar. După ce apă caldă și săpunul au îndepărtat mirosul neplăcut al pielii, datorat muncii mele de dimineață, I-am mulțumit din nou lui Dumnezeu pentru confortul de a avea apă caldă și instalații moderne. Apa și săpunul au îndepărtat murdăria, dar au adus totodată ușurare mușchilor neobișnuiți cu astfel de ocupații agricole.
Când Dumnezeu a creat pielea, ca să acopere corpul omenesc. El ar fi putut s-o facă la fel de tare ca și carapacea broaștei țestoase. În loc de aceasta, pielea noastră este suplă, puternică și atât de sensibilă, încât, după cele spuse de Paul Brand și Philip Yancey, în cartea lor Fearfully and Wonderfully Made (Făcut în chip înfricoșător și minunat), putem simți chiar și atingerea unui fir de păr. Nu e de mirare că stropirea dușului este atât de reconfortantă.
Reînviorată, am ieșit de sub duș gata să mă apuc de restul treburilor zilei. Psalmistul a recunoscut puterea restauratoare a apei când s-a rugat: „Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curățește-mă de păcatul meu!… Curățește-mă cu isop și voi fi curat; spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada” (Ps. 51:2-7).
Îți mulțumesc, Doamne, că apa vieții Tale, care curățește, este chiar mai abundentă decât apa caldă din baie. Te rog, spală-mă în fiecare zi.
Rose Shafer Fuller
