Fiii noștri sunt ca niște odrasle care cresc în tinerețea lor; fetele noastre ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești. Psalmul 144,12
Sâmbătă seara, eram așezați în jurul mesei, când unchiul John a citit din Scriptură cu ocazia ceremoniei de căsătorie și a dat binecuvântarea. În bibliotecă, atârna o rochie de mireasă, veche de 25 de ani, și un frac lângă ea. Doi fii adolescenți plănuiseră evenimentul surpriză și aranjaseră meniul. Un fiu și vărul lui au legat la ochi cuplul și i-au adus acasă la mine. Dar cina cu familia în întregime era doar începutul a ceea ce au intenționat fiii pentru sărbătorirea a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie.
Băieții au spus părinților lor că trebuia să-și facă bagajul pentru un sfârșit de săptămână mai lung. Au pus geanta de golf a tatălui, pantofii și alte lucruri în mașină, fără ca mama sau tata să știe. Apoi, băieții au aranjat ca părinții lor să petreacă noaptea în cabana în care își petrecuseră luna de miere, lângă lac, și au făcut rezervări la un hotel și o seară recreativă, pentru a doua zi.
În timp ce trei generații se întruneau în cameră, în jurul unei mese lungi, eram recunoscătoare că nepoții mei aveau un exemplu pozitiv despre cum ar trebui să fie un cămin creștin. Nu exista strigăt, țipete sau conflicte. Exemplul bunicilor fusese urmat de părinți și trecea acum la a treia generație. Solomon a spus-o cel mai bine: „Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor și părinții sunt slava copiilor” (Proverbe 17,6).
După admirarea fotografiilor de nuntă, făcute cu 25 de ani în urmă, copiii și-au dus părinții cu mașina la cabana de lângă lac.
În dimineața următoare, fiica mea a fost surprinsă că fiii ei umpluseră frigiderul și chiar puseseră masa pentru două persoane. Doar după aceea au văzut foile scrise pe computer cu planurile făcute de copiii lor pentru o călătorie a părinților în munții Smoky.
Cât de plăcut a fost pentru acești tineri să-și surprindă părinții. Și ce plăcere a fost pentru mine să văd răsplata unor relații de familie pozitive. Cu siguranță că atunci când copiii sunt iubiți în perioada lor de maturizare, băieții devin ca „niște odrasle”, iar fetele ca „niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești”. Îmi place mult această imagine a Cuvântului pentru o familie sănătoasă!
Îți mulțumesc, Doamne, pentru familie!
Betty M. Hoehn
