Căci Tu mă înveselești cu lucrările Tale, Doamne, și eu cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale. Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, și cât de adânci sunt gândurile Tale! Omul prost nu cunoaște lucrul acesta și cel nebun nu ia seama la el. Psalmi 92:4-6
Am fost invitat să țin o cuvântare devoțională unui grup de oameni de afaceri, de diferite credințe. Apelul meu, adresat lor în acea zi, a fost să se gândească să-și măsoare succesul printr-un standard diferit decât cel cu care erau obișnuiți în mod normal. În loc de date limită, numerar pozitiv, realizări nete, ore petrecute în birou, de ce să nu evalueze sănătatea afacerii lor și a vieților lor personale prin cât timp își acordau lor înșiși, familiilor lor și, cel mai important, Dumnezeului lor. În timp ce îmi împărtășeam gândurile, am putut vedea pe fețele lor o aprobare politicoasă, ascultându-mă, dar mesajul lor tăcut spunea foarte clar că, indiferent de situație, timpul va însemna întotdeauna bani.
Timp de secole, civilizația occidentală a trăit conform filozofiei că suntem oameni făcuți prin noi înșine. Lucrăm din greu, ne conformăm regulilor, ne micșorăm greșelile și ne mărim ocaziile, totdeauna trăind cu promisiunea că suntem siguri că într-o zi o să le avem pe toate.
Psalmul 92, psalmul lui David pentru Sabat, reconcentrează și reevaluează viețile noastre din planul orizontal în planul vertical, la dimensiunea spirituală, unde mari sunt lucrările Lui, nu ale noastre, profunde sunt gândurile Lui, nu ale noastre. La fiecare șapte zile. Sabatul ne provoacă la o autoexaminare de timp, priorități și direcție a vieții.
În această săptămână, înaintea ta sunt șase „ferestre” de câte 24 de ore de ocazii. În timpul acestor șase zile vei lucra, vei învăța, te vei juca, vei realiza și probabil vei aduna ceva – dacă nu cumva nimic mai mult decât o datorie! La sfârșitul acestor șase zile, Dumnezeu a pus deoparte a șaptea zi, care te cheamă mai sus, spre un loc de refugiu și comuniune, unde doar El singur, nu noi, este Domn. Un loc în timp, unde recunoaștem că nu suntem stăpânii noștri, sau ai timpului, sau ai averilor noastre. Toate sunt ale Lui.
„Nebunii” nu înțeleg cum funcționează aceasta, dar, prin experiența Sabatului, noi înțelegem și știm că tot ceea ce avem Îi aparține și tot ceea ce avem – inclusiv felul în care ne petrecem timpul – trebuie să-L slăvească pe El!
Ce poți să faci în acest Sabat, ca să trăiești pe planul mai înalt de măsurare a succesului, sau cât timp îți acorzi ție însuți, familiei tale și Dumnezeului tău?
Steven L. Haley
