Cine lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celor harnici îmbogățește. Proverbe 10:4
După un accident de automobil din 1972, am pierdut primul meu an de liceu. Dar mi-au plăcut foarte mult exercițiile de fizioterapie pe care trebuia să le fac și, în timpul acelui an, am lucrat atât de mult, încât terapistul meu mi-a spus că el avea nevoie să se odihnească! Vedeți, știam că, cu cât munceam mai mult, cu atât puteam să plec mai repede de acolo și să mă întorc la școală.
Nimeni nu mi-a spus că aveam grav afectat un nerv spinal. Probabil că n-ar fi contat oricum, pentru că eram foarte încăpățânată. Îmi amintesc că mă gândeam că un gât fracturat e ca un braț sau un picior fracturat. Se vindecă și totul revine la normal. Uneori ignoranța este fericire.
În anul următor, m-am întors la școală – dar nu puteam să merg. Îmi câștigasem mișcarea și puțin din senzitivitate pe partea stângă. Mi-am început viața folosindu-mi mâna dreaptă, dar acum eram o „labă sudică” încăpățânată. Puteam să mă iscălesc, să marchez un A sau un F, să încercuiesc testele grilă, să împrumut notițele colegilor și să dau tezele oral. Trebuia cu adevărat să învăț să scriu?
Da, după profesorul meu de engleză, Dl. Jones a spus clasei noastre că trebuia să scriem o pagină de eseu zilnic. Credeam că voi primi 10 minute mai mult ca să citesc, să învăț sau să fac altceva. Deloc. Când spuneam că nu puteam să scriu fără masă, îmi spunea să mă duc la catedră. Și când spuneam că nu pot scrie o pagină, îmi spunea să compun trei sau patru rânduri. Nu puteam să-mi fac drum oral prin ora asta. Și scriam, și scriam – și uram scrisul. Dacă Jones și cu mine n-am fi fost prieteni, nu știu cum s-ar fi terminat lucrurile.
Cu disciplina lui Jones, cu grija pe care mi-a acordat-o și darul continuu, de vindecare, al lui Dumnezeu, am început să scriu cu mâna stângă. Dacă lui Dumnezeu nu i-ar fi păsat de scrisul meu și Jones nu I-ar fi dat voie lui Dumnezeu să-L folosească, nu prea cred că aveam ocazia să împărtășesc aceasta cu dv. astăzi.
Știu că putem face mai mult decât credem noi, dacă nu renunțăm și îi dăm lui Dumnezeu o șansă să-Și îndeplinească voia pentru noi, în viețile noastre.
Ai renunțat să înveți sau să faci ceva ce n-ai făcut niciodată mai înainte pentru că cere mult efort? De ce să nu încerci astăzi să pui efortul în plus de care este nevoie ca Dumnezeu să-Și aducă la îndeplinire voința în viața ta?
Therese L. Allen
