Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă înţeleaptă. Psalmul 90:12
Vara este pe sfârşite. Grădina noastră a început să se treacă şi am prins prima urmă de rugină a frunzelor căzute şi aspre, măturate de vânt pe potecă. Astăzi, pe drumul spre oraş, a trebuit să opresc în spatele unui autobuz al şcolii. Cât de repede vin şi trec anotimpurile!
Dar Dumnezeu are un timp şi un scop pentru toate şi, deşi multora le este teamă de procesul îmbătrânirii, mie îmi plac cuvintele lui Tyron Edwards: „Vârsta nu depinde de numărul anilor, ci de temperament şi de sănătate… Unii oameni s-au născut bătrâni, iar alţii nu ajung niciodată astfel.”
Când privesc în oglindă, sunt şocată de persoana în care mă trasform în exterior: firele de păr alb, bărbia dublă, câteva pete din cauza vârstei şi riduri mai adânci. În interior am 25 de ani, aşteptând cu nerăbdare să am copii, să am grijă de o familie şi să îmi fac o carieră; sau 35 de ani, în mijlocul harababurii de a-i duce pe copii acolo unde trebuie să ajungă şi apoi înapoi acasă; sau poate am 45 de ani, cu o casă plină de adolescenţi care aşteaptă eliberarea la fel de nerăbdători ca şi mine. Dar să am 55 de ani şi peste – sunt eu cu adevărat?
Aşa că mă trezesc întrebându-mă ca şi regele Solomon: Care este sensul vieţii? Ştiu că „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei şi moartea vremea ei” (Eclesiatul 3:1-2). Dar, mai important, cum îmi voi trăi viaţa în aşa fel, încât să am inima şi înţelepciunea de care vorbeşte Moise?
Cuvintele lui Jean-Paul Richter aduc înţelepciune: „Ca un vis de dimineaţă, viaţa devine din ce în ce mai strălucitoare, cu cât trăim mai mult, şi motivul tuturor lucrurilor apare mai clar. Aşa cum iarna împrăştie frunzele din jurul nostru, ca să vedem regiunile îndepărtate pe care le-au ascuns, la fel vârsta înaintată îndepărtează bucuriile noastre, doar că să lărgească priveliştea eternităţii viitoare.”
Iar gândurile lui E. H. Chapin dau speranţă. „Un creştin în vârstă, cu zăpada timpului pe capul său, ne poate aminti că punctele de pe pământ care sunt cele mai albe sunt cele mai aproape de cer.”
Aşteaptă cu nerăbdare fiecare nouă zi, nu ca un semn de îmbătrânire, ci pentru incredibilul potenţial de a creşte mai aproape de cer şi de persoana care face cerul posibil, Isus Hristos.
Kay Kuzma
