În Iope era o ucenică numită Tabita… Ea făcea o mulţime de fapte bune ţi milostenii… S-a îmbolnăvit şi a murit… Petru… s-a rugat; apoi s-a întors spre trup şi a zis: (Tabita, scoală-te!) Ea a deschis ochi şi. a stat îi cepul oasetor. Fapte 9:36-40
Fiica noastră Kristi a murit pe 11 septembrie 1994. Avea doar 4 ani şi jumătate. Bătălia pentru viaţa ei începuse cu doi ani în urmă, când am descoperit o întăritură în partea dreaptă a abdomenului ei. Kristi avea un neuroblastom, şi acesta creştea repede. Doar trei din 100.000 de copii fac această tumoare. Fiind malignă, se răspândise spre os. Avea doar o şansă din trei să supravieţuiască. Şi pentru această şansă, tratamentul trebuia să fie sever: şase luni de chimioterapie, apoi iradiere urmată de transplant de măduvă. Tratamentul agonizant îşi va lăsa urme pe viaţă pe trupuşorul ei, dar trebuia să încercăm.
Am sărbătorit un an de la transplantul de măduvă, apoi, două săptămâni mai târziu, cea de-a patra aniversare a lui Kristi. Viaţa era bună din nou. Kristi va supravieţui. Apoi, la 17 luni de la transplant, tumoarea crescuse din nou şi fetiţa noastră curajoasă începuse să piardă din viaţă. Kristi a fost spitalizată şi a început chimioterapia. Dar, spre deosebire de primele şase luni de chimioterapie, pe care a tolerat-o bine, de data aceasta a fost lovită greu. În cea de-a cincea şi ultima zi, nici măcar nu putea să-şi mai ridice capul. Şi recuperarea ci a fost mult mai înceată şi mai complicată. La două zile după externare, Carrie îi citea lui Kristi despre Tabita şi cum fusese ea înviată. Deodată, Kristi a devenit neliniştită, apoi a intrat în delir şi în câteva minute a încetat să respire. Sfârşitul venise atât de repede! Dar, privind înapoi, ne minunăm de programarea lui Dumnezeu. Ultimele gânduri ale lui Kristi au fost despre miracolul de a fi înviat din morţi.
Trăind prin boala lui Kristi, am învăţat atât de mult, încât vrem să împărtăşim şi cu alţi oameni care au un copil foarte bolnav. Mai întâi, ia zilele pe rând. împărtăşeşte poverile şi nevoile cu prietenii apropiaţi, care te pot ajuta. În mod conştient, creează amintiri pe care să le poţi păstra mai târziu. Bucură-te de ceea ce ai. Nu lăsa ca anticiparea pierderii să-ţi distrugă bucuria prezentă. Dacă boala este mortală, plănuieşte din timp, astfel ca, atunci când vine sfârşitul şi eşti teribil de întristat, să nu fii împovărat cu luarea de decizii. Şi încrede-te în Dumnezeu.
Chiar prin boală, durere şi moarte, Dumnezeu deţine controlul.
Eşti gata să-L faci pe Isus Domnul vieţii tale şi să te încrezi în El împreună cu membrii familiei tale?
David & Carrie Grellmann
