Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi El de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Evrei 4:9-10
Viktor Frankl a supravieţuit lagărelor de concentrare din timpul celui de-al doilea război mondial şi a scris o carte despre ele. În ea, el descria căutarea noastră pentru însemnătate în privinţa speranţei pe care o avem pentru un viitor mai bun. Cei din lagăre, care au supravieţuit, n-au fost doar cei mai inteligenţi, nici cei mai sănătoşi fizic, ci cei a căror viaţă a fost plină de însemnătate. Dar cum poate cineva să găsească însemnătate în existenţa crudă a unui lagăr de concentrare? Doar căutând acea însemnătate în acele posibilităţi pe care le rezervă viitorul şi sperând. Această atitudine, un tip de sănătate mintală încăpăţânată, invincibilă, i-a ţinut în viaţă pe cei din lagăre.
Viaţa noastră zilnică nu suportă comparaţie cu cea a celor din lagărele de concentrare naziste, dar este un fapt că cei care trăiesc cu succes chiar vieţi obişnuite trăiesc cu speranţă.
Cei care păzesc Sabatul şi-au dat totdeauna seama de aceasta, dar nu întotdeauna aşa cum ar fi trebuit. În Sabat, trebuie să privim în urmă şi să ne amintim de o săptămână bine trăită, marele dar al răscumpărării lui Dumnezeu şi creaţiunea. Dar Sabatul ne invită şi să privim înainte, din moment ce prin definiţie el soseşte întotdeauna la sfârşitul unei săptămâni de lucru. Astfel, într-o dimineaţă friguroasă de luni, la serviciu, putem aştepta Sabatul cu nerăbdare. După o zi de muncă grea, marţi seara, ştim că vine Sabatul. Miercuri suntem deja obosiţi, dar din fericire Sabatul este mai aproape. Când vine joi, deja ne pregătim de Sabat. Iar vineri. Sabatul bate la uşă. Deschidem acea uşă, încetând pur şi simplu lucrul, şi Sabatul pătrunde în mijlocul nostru. Atât de simplu, atât de profund. Munca este terminată, oboseala uitată, noi lucruri se deschid minţii, inimii şi trupului nostru.
Aproape nici o cantitate de presiune şi stres nu poate învinge persoana care găseşte înţeles în viaţă. Acel înţeles vine din speranţa unui viitor mai bun, când lucrul va fi terminat, stresul se va micşora şi relaţiile tensionate vor fi refăcute. Sabatul susţine speranţa pentru un astfel de înţeles în viaţă, în fiecare săptămână, până când ne-a schimbat în aşa fel, încât am devenit pentru toată viaţa oameni ai speranţei.
Eşti un om al speranţei ? Ce poţi face în Sabat ca să aduci mai mult înţeles în viaţa ta şi să-ţi întăreşti speranţa?
Niels-Erik & Demetra Andreasen
