Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în tară şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Psalmul 37:3-4
Pensionarea. În timp ce călătoream de la Washington D.C. spre Nashville, Tennessee, spuneam frecvent cu voce tare: „Mergem acasă.” După toţi aceşti ani de călătorie, predicare şi administrare, ne întrebam ce se afla înaintea noastră. Aveam în minte straturi de trandafiri, grădini de roşii, o casă frumoasă şi vacanţă.
Eu şi Dot am sosit acasă miercuri, 14 august 1991. Au urmat zile de muncă: cutii de despachetat, flori de plantat, vizite de făcut şi chiar o vizită la medic pentru verificarea mea anuală. Doctorul n-a găsit nici o problemă – de fapt era foarte surprins că eram atât de sănătos.
– Menţineţi-vă aşa şi veţi trăi 120 de ani, a zâmbit el.
E cineva surprins de constatarea medicului? De fapt, făceam exerciţii fizice zilnic, îmi supravegheam dieta şi aveam un stil de viaţă pozitiv. Eram totdeauna fericit. La Conferinţa Generală, eram foarte implicat într-un program de menţinerea sănătăţii. De fapt, eram cunoscut ca „Mr. Sănătate”.
Dar ne aştepta o mare surpriză. Exact şase săptămâni mai târziu, eram în convalescenţă după o intervenţie chirurgicală pe cord de bypass cvadruplu. Şoc. Imposibil. Ereditatea asociată cu stresul, ne-a spus doctorul.
Recuperarea era grea pentru mine, pe de o parte, pentru că îmi era teamă şi, pe de altă parte, pentru că nu puteam să cred că aceasta mi se întâmpla tocmai mie. În timpul acelor ore lungi, am citit făgăduinţele lui Dumnezeu. Făgăduinţa mea preferată era Psalmul 37.
Nu-mi închipuiam atunci că aceasta era prima dintre cele cinci operaţii care vor veni în următorii 2 ani şi jumătate, incluzând cancer de prostată şi o vezică biliară cangrenoasă.
Da, uneori mă revoltam, dar niciodată credinţa nu m-a părăsit. Ştiam întotdeauna că Dumnezeu mă iubea şi suferea împreună cu mine.
Astăzi sunt implicat în predicare, activ în biserica locală, exersez şi, da, am grijă de trandafiri. Am un respect mai mare faţă de legile sănătăţii şi îi încurajez şi pe alţii să le urmeze. Primesc cu sinceritate fiecare zi ca un dar preţios din partea lui Dumnezeu, în care trebuie să-i binecuvântez pe alţii, în timp ce-L slăvesc pe Mântuitorul meu. Întoarcerea acasă are acum un înţeles mai adânc, mai bogat pentru mine. Şi „drept înainte” este încă motoul şi tema mea.
„Gândeşte-te la Hristos. Priveşte la El în credinţă, crezând promisiunile Sale. Păstrează-ţi mintea plină de încredere. El va fi siguranţa ta. Sprijină-te pe El, depinde de El… Pune-ţi încrederea în Cel al cărui braţ nu te va dezamăgi niciodată… Dar privind la Isus vei găsi încurajare” (Selected Messages, book 2, p. 265).
William C. „Conn” Arnold
