Şi toate acestea sunt de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. 2 Corinteni 5:18-19
M-am îmbarcat pe un vapor, ca pasager, plecând din Palau spre Guam. A doua zi, am trecut prin ape agitate de un taifun în trecere. Poate că eram prea naiv să fiu speriat, oră după oră, cu rău de mare, în timp ce vaporul se cufunda şi se ridica printre crestele valurilor înalte ale mării. Într-o zi, s-a strecurat vorba că pierduserăm contactul cu ţărmul. Eram pierduţi pe mare!
De curând, am fost rugat să consult un bolnav de SIDA, ca să-i instalez o linie centrală pentru acces intravenos. Îşi distrusese fiecare venă detectabilă, injectându-şi droguri. Revăzând povestea omului, m-am simţit îndemnat să-l întreb de ce folosea substanţe despre care ştia că erau atât de devastatoare. Răspunsul lui: „Îmi plac.”
Două istorii. Două exemple de oameni „pierduţi pe mare”. Unul fără să ştie starea gravă a lucrurilor, celălalt cunoscând-o, dar neexprimând nici o dorinţă pentru scăpare.
Pierdut pe mare pare să descrie cel mai bine societatea noastră de astăzi. Mulţi nu ajung să-şi dea seama că pot avea o cale mai bună de a trăi, un mod oferit de Dumnezeu, care i-a creat cu dragoste şi care în dragoste a golit cerul de cea mai preţioasă avere pentru răscumpărarea lor.
Îl văd pe Isus, comandantul suprem al armatelor cerului, stând la dreapta lui Dumnezeu pe tron, direcţionând afacerile omeneşti prin acest teribil timp al judecăţii. În timp ce lumea culege secerişul a ceea ce a semănat, în timp ce armatele ei îşi aduc la îndeplinire lucrarea de distrugere a pământului sub comanda lui Satana, fiecare resursă la îndemâna cerului se concentrează la răscumpărarea celor credincioşi. Fiecare înger, fiecare agent şi putere a cerului aşteaptă un semn de la Isus, ca să ne scape.
Dar aceasta nu este tot. Dumnezeu a extins spre noi marea onoare de a ne uni cu puterile cerului, de a servi ca instrumente în mâna lui Dumnezeu în a merge să-i salvăm pe semenii noştri. Ce privilegiu! Nici unul dintre noi nu trebuie să fie pierdut în vreun fel pe mare.
Ce rol joci tu în ajutarea salvării celor „pierduţi pe mare” de pe Planeta Pământ?
Walter Thompson
