Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noştri. Matei 6:12
Uneori, e atât de bine să conduci pe o autostradă lungă, cu mintea semineutră, amintindu-ţi cum o altă persoană ţi-a făcut rău. Mintea hoinăreşte printre scenele în care îi vom umili în public, dovedind că ei greşeau şi noi aveam dreptate. În timp ce kilometrii trec, visăm la prieteni care vor fi de partea noastră împotriva celui greşit. Putem chiar să trecem de intersecţia unde trebuia să schimbăm direcţia, în timp ce ne imaginăm judecata cerului confirmând verdictul nostru personal!
Presupusa noastră capacitate de a judeca corect greşelile altora ne face să fim mulţumiţi cu propriul nostru sentiment de dreptate şi corectitudine. Prea adesea avem nevoie să hrănim o ciudă, să repetăm în minte o greşeală, ca o cale de a ne simţi bine cu noi înşine. Să construim tot felul de sentimente rele pentru o altă persoană, să absorbim cea mai mare parte de energie în memorii întunecate, să raţionăm mici episoade de iertare doar când suntem răzbunaţi – dar ce risipă!
Pierdem esenţialul despre cât de nefolositor este să-i judecăm pe alţi oameni. Poate de aceea este atât de greu pentru noi să acceptăm iertarea lui Dumnezeu. Ca fiinţe omeneşti, nu avem nici un punct de referinţă, nici un sentiment familiar în suflet, prin care să putem simţi ceea ce simte un Dumnezeu care iartă. Ca rezultat, noi credem că a ierta pe cineva care ne-a greşit ar însemna să spunem că greşeala lor nu contează de fapt.
Lewis Smedes, în cartea lui Forgive and Forget (Iartă şi uită) sugerează că iertarea este de fapt pentru noi, nu pentru cei care ne-au greşit. Iertarea ne curăţă pe noi de toate acuzaţiile şi animozităţile pe care le-am direcţionat către alţii. Aceste beneficii pentru noi ne ajută să simţim de ce Dumnezeu este atât de nerăbdător să-Şi facă iertarea cunoscută faţă de noi. Când renunţăm la ranchiună şi trecem la iertare, atunci înţelegem că Dumnezeu ne-a iertat cu adevărat.
Adevărata creştere nu are nimic comun cu a face cunoscut eşecurile altora. Mai degrabă are de a face cu a-i ajuta să înveţe lecţiile din alegerile lor rele şi apoi să meargă mai departe. Învaţă lecţia şi mergi înainte – asta-i tot. Şi asta e tot şi pentru tine.
Alimentezi ranchiună? Există cineva pe care trebuie să-l ierţi?
Poate trebuie să te ierţi pe tine însuţi. Cun poţi să faci ca lecţia să fie învăţată şi să mergi mai departe?
Dan Matthews
