„De aceea, şi Isus ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.” Evrei 13:12
John Hendee, în cartea sa Ambassadors for Christ (Ambasadori ai lui Hristos), povesteşte istoria doctorului Felix Ruh un medic evreu din Paris, a cărui nepoată murise de difterie. Jurând că va afla ce a ucis-o pe nepoata sa. Dr. Ruh s-a încuiat în laborator zile întregi. El s-a angajat să dovedească împreună cu colegul lui, Louis Pasteur, că „teoria microbilor” era mai mult decât o teorie. Asociaţia medicală franceză îl dezaprobase pe Pasteur şi reuşise să-l exileze, dar nu departe de Paris. El şi-a ridicat un laborator ascuns în pădure în care continua cercetarea lui interzisă.
În timp ce oameni de ştiinţă, medici şi asistente priveau, Ruh a deschis o casetă de oţel şi a luat un vas plin cu microbi de difterie pe care îi cultivase cu grijă timp de luni de zile. Recipientul conţinea destui germeni care puteau să omoare toată populaţia Franţei. Savantul a mers la fiecare dintre cei 20 de cai frumoşi şi le-a şters nările, limba, gâtul şi ochii cu aceşti microbi mortali. Oamenii de ştiinţă au aşteptat câteva zile să vadă rezultatul. Fiecare cal a dezvoltat o febră teribilă şi toţi, cu excepţia unuia din ei, au murit. Cei mai mulţi dintre doctori şi unii oameni de ştiinţă au fost plictisiţi de experiment şi n-au rămas să vadă ceea ce credeau ei că va fi moartea ultimului cal. Timp de câteva zile, acesta, fiind bolnav, a stat întins pe pământ. Într-o dimineaţă, totuşi, temperatura calului a început să scadă şi, spre seară, febra îi trecuse în întregime. Curând, animalul a putut să se ridice, să mănânce şi să bea.
Atunci, Dr. Ruh a luat o secure şi l-a lovit pe acel cal frumos, cu o lovitură de moarte, chiar între ochi. Oamenii de ştiinţă au scos tot sângele din venele animalului care făcuse boala, dar o învinsese. După ce au ajuns repede la spitalul municipal din Paris, şi-au forţat intrarea printre gărzi şi superintendent, au intrat într-o secţie în care 300 de copii mici fuseseră separaţi, deoarece urma să moară de difterie. Ei i-au inoculat forţat pe copii cu sângele calului. Toţi, cu excepţia a trei dintre ei, şi-au revenit complet.
Şi ei, ca şi noi, au fost salvaţi de sângele unui învingător. Spre deosebire de aceşti copilaşi, nimeni nu ne forţează alegerea. Acceptând sângele lui Isus este o alegere care poate fi făcută liber astăzi.
Ai lăsat ca Duhul Sfânt să-ți umple viaţa cu sângele unui învingător?
Tim Crosby
