„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Psalm 139:14
Nici chiar cel mai sofisticat computer electronic nu poate concura cu „maşina” pe care a creat-o Dumnezeu atunci când a creat fiinţele omeneşti. Dar noi am trecut cu vederea destul de mult manualul Său de instrucţiuni despre cum să ne menţinem performanţele optime. În loc de aceasta, noi punem în corpurile noastre orice are gust bun şi oricând avem chef. Şi ne-am transformat în nişte maşini de păscut. Ca şi vacile, noi luăm o înghiţitură de aici, una de colo. De fapt, studiile estimează că cei mai mulţi oameni îşi iau aproximativ 30 la sută din hrana lor zilnică mâncând între mese.
Ce e în neregulă cu mâncatul între mese? Dr. John A. Scharffenberg, consultant de sănătate la Conferinţa Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, dă cinci motive împotriva mâncatului între mese:
Mai întâi, demineralizarea dinţilor are loc timp de două ore după masă, după care are loc remineralizarea lor. Aşa că mâncatul continuu creşte riscul cariei dentare. În al doilea rând, trigliceridele (grăsimi) din sânge se ridică atunci când mâncăm. Grăsimile din sânge cresc aderenţa plachetelor sanguine şi a globulelor roşii, crescând riscul formării unui cheag care ar putea avea ca rezultat un infarct miocardic.
În al treilea rând, glicemia se ridică atunci când mâncăm, ceea ce stimulează nevoia de insulină. Stimularea continuă cauzează hiperinsulinemie, şi aceasta creşte riscul unui infarct.
În al patrulea rând, când mâncăm două sau trei mese mari, noi ardem cu 40 de calorii mai mult în fiecare zi decât din aceeaşi cantitate de hrană mâncată în şase până la opt mese ceea ce are implicaţii în controlul greutăţii.
Şi în cele din urmă, facem faţă riscului crescut de a dezvolta ulcere, din moment ce mâncatul continuu generează producerea mai frecventă a sucului gastric. Poate că este timpul să ne întoarcem la manualul de folosire. Iată ce a inspirat-o Dumnezeu pe Ellen White să spună despre mâncatul între mese: „Regularitatea în mâncare este foarte importantă pentru sănătatea trupului şi seninătatea minţii. Niciodată n-ar trebui ca vreo înghiţitură de mâncare să intre în gură între mese” (Counsels on Health, p. 118).
Sună destul de dur, nu-i aşa? Nu ştiu ce simţiţi dumneavoastră, dar pe mine mă face să mă simt puţin vinovat de felul în care am tratat minunata maşină a lui Dumnezeu. Cred că e timpul să încetăm să acţionăm ca o vacă. Să terminăm cu mâncatul continuu şi să începem să folosim manualul de folosire dat de Dumnezeu.
Ce schimbări ar trebui să faci ca să urmezi mai îndeaproape manualul de instrucţiuni dat de Dumnezeu pentru corpul tău?
Jan W. Kuzma
