„Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.” Psalm 17:15
Apa gri-albastră şi apusul care se oglindea în valuri constituiau un fundal pitoresc al visării mele de-a lungul ţărmului Lacului Wigry, în nord-estul Poloniei. În somn, în timpul fazei de mişcare rapidă a ochilor (REM), impulsuri nervoase pleacă la cortexul cerebral din porţiunea inferioară a creierului. Unele studii sugerează că visurile iau naştere din efortul creierului de a organiza impulsurile în imagini tangibile. Dar eu eram treaz şi un întreg arsenal de idei reale în forme caleidoscopice mă ameţeau. Aveam nevoie de o portiţă prin care să sparg zidul impenetrabil de prejudecăţi, care înconjura inimile oamenilor pentru care venisem să mărturisesc. Gândurile mele alergau, în timp ce continuam să mă întreb: „Cum pot să vorbesc despre Isus?”
O senzaţie de rău mi se învârtea în stomac, în timp ce îmi imaginam feţele livide ale unchilor mei care sufereau de cancer. Mai târziu, moartea lor mi-a intensificat visul şi durerea. Ar fi putut ceva să prevină moartea lor?
O tânără care venea la seminariile mele de sănătate nu a protestat când am oferit mai mult decât principii de sănătate, când i L-am oferit pe Isus. Bucuria a umplut-o, şi ea şi-a predat inima lui Isus. Lucrarea de sănătate, mi-am dat seama, era acea portiţă de care aveam nevoie.
Au trecut şapte ani din acea seară de pe malul lacului Wigry. Ca dintr-un vis, m-am trezit să văd că Dumnezeu a creat din nimic. O serie de miracole ne-a condus la ferma de la care puteam lansa un program de sănătate în Polonia, ţara în care tutunul, alcoolul şi ignoranţa în privinţa nutriţiei jefuiau milioane de oameni de sănătatea şi visurile lor.
Acum, trei magazine de alimente sănătoase, o casă mică de editură, o tipografie şi planuri pentru o şcoală mărturisesc de bunăvoinţa lui Dumnezeu de a transforma visurile în realitate. Cel puţin 1.000 de oameni au mers la diferitele noastre seminarii de sănătate şi am vândut mai mult de 150.000 de exemplare ale cărţilor de reţete. Mulţi L-au găsit pe Hristos şi au fost botezaţi.
Ca şi conducătorii bisericii timpurii, şi eu am aflat că Dumnezeu este un prieten al visătorilor. El „este foarte mulţumit când ei [copiii Lui] îi adresează cele mai mari cereri… Ei pot să se aştepte la lucruri mari, dacă au credinţă în făgăduinţele Sale” (Hristos, Lumina lumii, p. 558, ed. 1997).
Visul meu continuă să ceară: „Cum pot mărturisi despre Isus?”
Ce lucruri mari aştepţi de la Dumnezeu?
Aminteşte-ţi, El este prietenul visătorilor.
Robert Kuczek
